Am și eu o problemă cu care mă confrunt. Mai bine zis ne confruntăm toată familia: mama, în vârsta de 40 ani a ajuns la un moment dat foarte pasivă, plânge mai mereu când rămâne singură, i-a dispărut dorința de a face lucru ce-l făcea până acum prin gospodărie, afirmă că nu ne ajută pe noi, copiii de ajuns și încă multe altele (pe care ea le conștientizează, însă spune că nu se poate lua în mâini). Într-un cuvânt cred că putem numi aceasta un fel de depresie. Am citit undeva că depresia nu se tratează nicidecum doar cu voința celui ce suferă, ci numaidecât trebuie să se adresese la medic. A fost la medic și a primit tratament, însă fără rezultatul așteptat. Da, viața până acum nu i-a fost ușoară, tata a bătut-o tare, acum, când noi copiii am crescut, tot o necăjește, dacă nu cu palma, cu cuvinte murdare pe nedrept. Ce-i de făcut? Cum să o facem să înțeleagă ca noi avem nevoie mare de dânsa? (asta i-o spun mereu, suntem trei copii). Sper să fiu înțeleasă. Mulțumesc!