Probleme în viaţa de familie

0
0

Sărut mîna părinte, vă rog să aveţi răbdare să îmi citiţi mesajul, sunt căsătorită de trei ani, dar copii nu avem. Eu cu soţul ne-a m întâlnit din clasa XI, de la liceu, foarte mult ne doream să fim împreună, dar nu aveam posibilitate, ambii suntem din familii modeste, şi aşa am aşteptat până când am absolvit facultatea, ne-am angajat la serviciu şi apoi ne-am căsătorit. Până la căsătorie nu am trăit împreună, eu locuiam la cămin, el cu părinţii – este din oraş. Chiar după jumătate de an de la căsătorie am mers la preot şi am mărturisit, că ne dorim copii, dumnealui mi-a zis să ne rugă bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului, citind după rugăciunea de seară Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aşa şi fac, acum de câtva timp dimineţă am început să mă rog şi Sfinţilor Părinţi Iochim şi Ana, după rugăciunea dimineţii. Eu cu soţul am trăit doi ani la părinţii lui, pentru a economisi ceva bani, şi slavă Domnului, ne-am procurat o garsonieră, cei drept mai avem datorii. Vreau să vă zic foarte mult sufăr când în fiecare lună aştept poate acum, poate acum voi fi însărcinată, dar cât de greu îmi este când, tot ne întrebă rudele, cunoscuţii, ce aşteptăm, de ce nu avem copii, ne recomandă medici specialişti, le zic că mai avem datorii nu ne permitem, să mergem pe la doctori, ei în fine eu nu vreau, nu vreau la medici, nu ştiu de ce. Precum în rugăciunea „Tatăl nostru” zicem „… fie voia Ta”, de ce eu aş vrea ca să fie voia mea şi nu a lui Dumnezeu, cu mulţumire fără cârtire să le primim pe toate. Cu părere de rău soţul nu merge la biserică, nu vrea să se împărtăşească, eu mă rog Bunului Dumnezeu în credinţă să îl întărească, nu îl judec, eu îl iubesc şi ţin la el foarte mult, nu îl cert sau să îi reproşez ceva că nu vrea, ca împreună să facem rugăciunea, chiar plâng de multe ori, el îmi zice că se va împărtăşi şi va posti, doar pentru ca să nu mă vadă aşa tristă. Îi zic cu binişorul, că aşa nu e bine, nu pentru mine trebuie să facă ci pentru mântuirea sufletului său. Din păcate nu avem un duhovnic şi îmi este greu. Părinte vă rog, scrieţi-mi un mesaj de încurajare, unde greşesc poate eu ceva nu fac corect. Mă rog de mă iertaţi, vă mulţumesc anticipat.

  • Ecaterina a întrebat 14 ani ago
  • last edited 10 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Faceți totul foarte corect soră! Faceți corect că vă rugați, faceți corect că mergeți la Biserică, în fine, faceți corect că nu-l siliți pe soțul Dvs., ca să meargă forțat la Biserică! Nu e bine să meargă de nevoie, ci de bună voie! În rest, chiar vă rog să nu deznădăjduiți, ci dimpotrivă, să fiți tare în credință. În practica mea de preot, chiar nu demult am avut caz, la 13 ani de așteptare, Dumnezeu ia învrednicit cu un copilaș. Și la 6, și la 7 și la 10 ani cunoaștem cazuri. Important, e ca nădejdea noastră să nu stea stinsă niciodată. Și mai important, este să înțelegem că în toate este voia lui Dumnezeu!

Dumnezeul nostru, Dumnezeul Iubirii să vă miluiască și să vă întărească ca un bun și de oameni iubitor!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.