Rugăciunea

Bună ziua, sfinţiţi părinţi. Mă frământă o întrebare în legătură cu efectuarea rugăciunii zilnice, dimineaţa şi seara şi cred că asta este o problemă pentru majoritatatea dintre noi. Încerc să mă rog dimineaţa şi seara, iar atunci când mă rog sau citesc careva acatiste încerc să nu ma gândesc la nimic, să nu mă grăbesc… Mă rog rar şi încet sau citesc foarte rar şi încet pentru ca rugăciunea respectivă, cuvintele ei să fie nu numai în minte, pe buze dar, şi să ajungă în inima şi în suflet. Atunci când simt că am greşit citesc imediat psalmul 50 şi fac metanii după putinţă, dacă am posibilitatea şi ori de câte ori îmi amintesc spun rugăciunea inimii. Uneori sunt unele zile în care sunt mai toată ziua cu rugăciunea aceasta în gând, alteori de parcă aş fi mută şi cu mintea şi cu gura şi cu sufletul, nu o mai pot spune aşa de des. Încerc să fac aceste lucruri pe cât este posibil dar, sunt unele momente în care la sfârşitul rugăciunii simt de parcă aş avea un gol în suflet şi îmi vin mereu gânduri că azi nu m-am rugat aşa cum trebuie, poate azi m-am grăbit şi trebuia să mă rog mai încet şi mai rar, cu mai mult suflet. După ce faci rugăciunea ar trebui să te simţi eliberat, cu bucurie în suflet. Nu pot să neg ,sunt unele momente în care, după ce mă rog, mă simt de parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă… Sau atunci când revin de la biserică, sunt tot aceleaşi probleme, dar mă simt altfel. Numai că de cele mai multe ori mă mustră conştiinţa că nu m-am rugat aşa cum ar fi trebuit. Ştiu că credinţa noastră este slabă şi şubredă şi că nu ne putem ruga ca sfinţii care se rugau neîncetat zile sau nopţi în şir dar, măcar dacă ne rugam puţin cum să facem ca să ne rugăm în mod adevărat, ca să ne însoţească bucuria şi eliberarea sufletească, pacea duhovnicească pe care ţi-o poate oferi doar rugăciuanea şi Biserica şi să fie o rugăciune plăcută lui Dumnezeu? Atunci când mă rog, mă gândesc la patimile lui Hristos sau la păcatele mele pe care le-am făcut sau la chinurile iadului, ori îmi apare în minte o icoană care mi s-a întipărit. Ştiu că nu e bine să avem astfel de închipuiri, mai ales ceea ce ţine de icoane, imagini bisericeşti, dar cum să nu am astfel de gânduri?  Ar trebui să mă gândesc numai şi numai la păcatele mele şi cât de mult am greşit şi cât de păcătoasă sunt şi să mă rog pentru iertare de păcate şi mântuire? Harul Domnului în inimile voastre!