Mulţumiri

Binecuvântaţi, vă mulţumesc părinte pentru cuvintele scrise, cu tristeţe în suflet ţin să vă informez că familia care voia să o adopte pe prima dintre fetiţele anabdonate a renunţat la ideie, nu pot face faţă numărului de acte şi cerinţe pentru acest lucru. Pentru noi însă părinte, din suflet vă rog să vă rugaţi, poate poate, cu voia Domnului, se întâmplă minunea şi reuşim să luăm copila, până când înca batem pasul pe loc, asistenţa socială tărăgănează totul, nu zice nici da, nici nu, caută motive de tot genul, ba că avem 3 copii, ba că cum am zis şi în mesajul precedent, mezină e încă foarte mică, ba, ba, ba…Dar nădejdea din sufletul meu încă încolţesşe, şi tare vreau să pot creşte copila de rând cu copilaşii mei. Mulţi din jur mă cred părinte nebună, că am ai mei 3 şi cum să mai iau încă unul, căci de fapt sunt mii de copii în situaţia ei, o să îi iau pe toţi? Înţeleg perfect că nu o să pot pe toţi, dar măcar un sufleţel şi tot e înainte, măcar un copil din aceste mii să simtă căldua părintească. Din păcate fetiţelor li s-a mai alăturat încă un băieţel mic şi firav şi el sărmănelul, cântăreşte în jur de 1600gr, fetele au până la 2500gr. Ieri am mers şi am botezat copilaşii, prima fetiţă găsită a primit numele Victoria, căci a fost o victorioasă în lupta ei pentru viaţă, pe a doua am ţinut să o numesc Maria, fiindcă e născută pe 21 septembrie, la naşterea Maicii Domnului (pe Maria părinte vreau eu să o iau…), băieţelul Nicolae, în ziua în care s-a născut se prăznuieşte un sfânt Nicolae şi am decis ca aşa va fi cel mai corect. Pomeniţi-i părinte în rugile Dvs, ei au nevoie, sunt cu mult mai trişti ca copiii noştri şi necesită multă rugăciune măcar din partea celor străini, dacă cei care li-au dat viaţă au renunţat la ei…