Bună!

Bună ziua! Mă numesc Marcela, am 19 ani şi am avut o relaţie de 3 ani cu un băiat de 26 de ani. La început totul a fost frumos, ne-am iubit, dar după un an jumătate, am început să fiu geloasă la extremă, fără un motiv anume, îi căutam în telefon, şi mă certam foarte des cu el, a vrut să ne despărţim, dar după 2 zile l-am convins să îmi mai dea o şansă. Când am făcut 2 ani, el mi-a propus să ne mutăm împreună şi să ne logodim, dar am zis să mai aşteptăm, am terminat liceul, am fost în vacanţă, şi când ne-am întors, am început să îi conduc viaţa, să îl stresez cu telefoanele, să nu îl las cu prietenii, el vroia să ieşim împreună în oraş, eu nu; îl lăsam să se ducă singur şi după o jumătate de oră începeam să îl stresez cu telefoanele, într-un cuvânt am vrut să îi conduc viaţa. Am mai făcut greşeala să rămân la el seara şi dacă el ieşea o oră să vada un meci, eu i-am luat maşina şi am plecat acasă, asta l-a deranjat foarte mult. Acum nu mai vrea să fie cu mine, i-am mai cerut o şansă, dar mi-a zis că sunt bună 2 zile şi apoi iar încep, că lui îi este bine singur, nu îi mai face nimeni programul, nu îi mai dictează ce să facă şi nu îl mai stresează nimeni. Recunosc că aveam o furie în mine pe care nu o puteam controla, când ieşeam undeva, eu îl sunam de 50 de ori şi peste 100 de mesaje, asta nu i-a plăcut. S-a plâns şi la prieteni că s-a săturat să mă cert cu el toată ziua, şi să îi conduc viaţa. Ştiu că am făcut rău şi că lui Dumnezeu nu îi plac oamenii nebuni şi iute la mânie, poate de asta mi-a dat o încercare, să vadă dacă mă voi schimba, l-am întrebat dacă mă mai iubeşte, mi-a zis că nu, şi mi-a zis că acum nu mai e nicio şansă să fiu cu el, dar că în timp vom vedea ce o să fie… Eu ce să înţeleg din asta? Ca aş mai avea o şansă, sau? Eu încă mai am haine şi lucruri la el, dar nu m-a sunat să mi le iau şi nici nu mi-a cerut cheia, este şi asta un semn că nu s-a terminat totul? I-am cerut un răspuns lui Dumnezeu şi în vis mi-a zis o voce că trebuie să îl las în pace că el…, nu am reţinut dacă se va întoarce sau nu la mine, din păcate. Îl văd prin oraş, nu mă sună, au trecut 2 săptămâni de când ne-am despărtit, m-a sunat o dată să vadă cum sunt şi ce fac, i-am zis că îl voi aştepta, că îi voi fi fidelă şi s-a bucurat mult, am simţit asta în vocea lui. Oare chiar nu mă mai iubeşte şi s-a terminat totul? Sau are nevoie de libertate şi să îl las în pace? E posibil să mă uite aşa repede, când mă vede se uită lung după mine, şi le-a zis la nişte prietenii că de ce a trebuit să distrug totul, când a fost mai frumos? Tot ei mi-au zis că mai simte ceva pentru că încă e gelos, dar nu se arată, l-a afectat şi nu i-a fost tot una când m-a văzut în oraş cu nişte colegi. Aş mai avea vreo şansă? Eu ştiu că nu a fost voinţa lui Dumnezeu să ne despărţim, pentru că El nu vrea să mă port aşa… Ce trebuie să fac mai departe? Cât să îl aştept? Am nevoie de un răspuns să ştiu la ce să mă aştept, cum să mă port ca să mă împac cu el, să îl fac să mă iubească din nou. Nu l-am mai căutat de o săptămână. Vă mulţumesc din suflet. Credeţi că aş mai avea vreo şansă? Să îi treacă şi să îmi mai de-a o şansă?