Te rog, părinte, să mă ajuți şi să mă lămureşti, sufăr foarte rău şi simt că nu îmi mai place să trăiesc nu îmi mai găsesc sensul vieţii, am gânduri negre de sinucidere, deci chiar nu-mi găsesc sensul vieţii, cred în Dumnezeu, dar nu cred atât de mult în credinţa mea, care o am faţă de el, se clatină, uneori îl simt distant, ştiu că rugăciunea mi-a fost ascultată , dar vă zic din suflet că este foarte greu să ai o nădejde de neclintit, sufăr şi de depresie, de stări de mânie, de moleşeală fără rost, trăiesc fără speranţă şi entuziasm, nu va-şi dori să fiţi în locul meu, dar aş mai dori să vă mai întreb că dacă unii oameni nu sunt curajoşi deolc, dacă sunt foarte descurajaţi, dacă sunt foarte complexaţi pot spune că şi eu sunt în aceiaşi situaţie te rog răspunde-mi părinte, la ce te-am rugat, dar mai cu detalii aşa dacă se poate. Mulţumesc.
- Elenn a întrebat 14 ani ago
- last edited 11 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, omenirea fără bucurie este omenirea albă de astăzi, care a lepădat prietenia cu Hristos şi a găsit alţi prieteni. Deznădejde la cei mai învăţaţi şi cei mai bogaţi. Deznădejde la femei, deznădejde chiar şi la copii. Iar pecetea deznădejdii este sinuciderea. De unde atâta deznădejde şi atâţia deznădăjduiţi în veacul nostru? De la goliciunea minţii şi de la pustiirea inimii. Mintea nu mai cugetă la Dumnezeu şi inima nu-l mai iubeşte pe Dumnezeu. Tu zici că crezi în Dumnezeu dar ai citit tu c uvintele Mântuitorului care spune: Dacă veți avea credință nacar cât un grăunte de muștar , și muntele din loc îl veți putea muta. De aici. Întreaga lume nu poate umple mintea omenească; numai Dumnezeu poate aceasta. Fără Dumnezeu, mintea e întotdeauna goală, iar toată cunoaşterea care intră în ea cade în gol, ca nişte pietre aruncate în prăpastie. Iubirea întregii lumi nu poate umple inima omului, căci inima simte nestatornicia iubirii lumeşti, care e când în creştere, când în descreştere, când seacă.Mintea şi inima noastră sânt afierosite lui Dumnezeu, şi numai Dumnezeu le poate aduce împlinire, cu plinătatea Sa, cu plinătatea înţelepciunii bucuroase şi cu plinătatea iubirii credincioase.Cel mai mic în cunoaşterea celor lumeşti e cel mai mic şi în mândrie; cel mai mic în grijile de prisos este mare întru bucuria vieţii; cel mai mic în deznădejde este mare în toate cele plăcute lui Dumnezeu. Cu adevărat, mare este acesta înaintea lui Dumnezeu.Mult ne-am poticnit. Mult am pierdut din greutatea înaintaşilor noştri. Dar în noi încă este o putere uriaşă de a ne ridica, cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Deci dragă soră scoală astăzi, și te ridică, și te curăţă şi te bucură, căci Dumnezeu te priveşte şi te călăuzeşte.
Fără Dumnezeu, totul e deznădejde, numai deznădejde.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
