Pe nas

Bună ziua Părinte! Duminică – la slujbă, a ţinut părintele o predică de să te ţii. Şi anume şi această căsătorie e o taină.. Dar ca s-o şi-nţelegi trebuie să fi pe măsură. Pentru că orice altceva alegi înainte de căsătorie să fie temelia căsătoriei în afară de mântuire, îţi va ieşi „pe nas” pe parcursul căsătoriei. Cât de adevărat… unii ar putea spune că sunt căsătorită, sau am fost… Nu am fost, dar pot să spun c-am cunoscut mulţi băieţi şi am avut prieteni, dar am încercat să ţin o limită, până inima mea simte cu adevărat – minte, inimă şi suflet. Alţii îs mulţumiți şi fericiţi acum, că au casă, că au masă, că au una, că există atracţie între ei şi hotărăsc să se căsătorească, dar nici nu vreau să ştiu ce va fi pe urmă. Ce rău e când e dezordine în sufletul tău, când nu ai stabilit clar şi precis reguli şi valori pe care să mergi. Mă tot întreb de ce le văd eu acum… la 26 de ani? Nu ştiu. Tot l-am pus pe prietenul meu în aşteptare, că nu mă simţeam gata, ba cu una, ba cu alta… eu sper că cel de Sus să nu mă bată pentru asta, dar uitându-mă-n spate pot să-mi dau seama, că n-a fost spre rău sufletesc ce am făcut cu aşteptarea, pentru că nu ştiam multe despre valorile cu adevărat creştine… Acum ce-mi rămâne este să-mi dau seama dacă eu îl pot ajuta şi ne potrivim în acest urcurş sufletesc, sau numai ne împiedicăm reciproc unul pe altul. El fiind mai moale, mai calm cu ale credinţei şi nu atât de doritor spre latura asta… ceea ce-n viaţă mă poate costa. Că nu vreau să regret peste 10 ani şi mai mult şi mai rău ce am făcut, ci vreau să pot să-mi îndrept viaţa. Oare să pornesc singură, dar cu un bun duhovnic, sau înapoi cu răbdare (de care de multe ori nu o am) şi iubire şi speranţă că cel de Sus îmi ştie gândul şi mă va ajuta dacă respect cu amicul meu cele de cuviinţă? Doamne ajuta-mă şi mulţumim pentru activitatea de pe site!