sfat

Bună ziua, buni părinţi! Mă numesc Anastasia Ioana şi am mai scris acum vreo 3 luni şi vă mulţumesc pentru răspunsuri. Am şi de data aceasta o problemă şi vă rog să îmi răspundeţi. Am 31 de ani şi sunt căsătorita de câteva luni doar. Îl caut mult pe Dumnezeu şi vreau să mi-l fac cel mai bun prieten aşa cum îmi era în copilărie când dimineaţa în drum spre şcoală îi făceam loc pe trotuar alături de mine şi chiar vorbeam cu El. Am un duhovnic, urmăresc să mă rog cât de bine pot, urmăresc să fac binele. Dar, sănătatea mea e tot mai şubredă, mă simt tot mai rău, am episoade când nu mă pot ridica zile întregi din pat, fără că la analize să îmi apară vreo problemă, apoi mai este o problemă pe care îmi e greu să o discut cu duhovnicul faţă către faţă, pentru că este călugăr duhovnicul meu şi îmi e ruşine să îi vorbesc asta. În relaţia cu soţul, în momentele în care suntem intimi, nu ne mai putem apropia unul de altul, nu mai simt aproape nimic în inimă atât când suntem intimi şi apoi, de fiecare dată când se termina intimitatea care oricum se petrece cam de 2 ori pe luna, eu sufăr şi plâng şi nu mă simt deloc bine. Ce aş putea să fac şi ce se întâmplă de fapt? Vă mulţumesc şi mă iertaţi pentru o asemenea întrebare, dar este o problemă.