Sunt de acord cu dumneavoastră, însă cum explicați psalmul 63:5-7 „te laudă cu strigăte de bucurie pe buze. Când îmi aduc aminte de TINE în așternutul meu.”, sau ps:149:5-6, să scoată strigăte de bucurie în așternutul lor! Laudele să fie în gura lor… Hristos a Înviat.
- a întrebat 15 ani ago
- last edited 8 luni ago
- You must login to post comments
Cu adevărat a Înviat! Prin aceşti psalmi, ne învaţă şi trebuie de înţeles că, oricând îţi aduci aminte, în afară de timplul rugăciunii, de Dumnezeu – Lui să-i ridici cuvinte de laudă. De eşti în aşternut, lucrezi, mergi, orice faci, să-L ai în minte, şi, aducându-ţi aminte de Împăratul Slavei Cereşti, să-L slăveşti. Ar fi ca şi o rugăciune a inimii incontinuă. Multe vieţi sfinte, de monahi, chiar şi mireni evlavioşi de veţi cerceta, veţi afla că când se îndeletniciau cu munca, ori călătoreau, din când în când se auzeau cum strigau la cer şi-L slăveau pe Dumnezeu. Aceasta şi dorea să exprime psalmistul. Bucuria cu care-ţi tresaltă inima, la amintirea Domnului, s-o rostească buzele, mereu. Dar rugăciunea, propriu zisă, ce de obicei se face de 2 ori pe zi, trebuie făcută după cum ne învaţă părintele şi apostolul nostru Pavel. Chiar şi Domnul astfel obişnuia să se roage şi ne spune: „Învăţaţi de la mine blândeţea şi smerenia.”
Doamne Iisuse Hristoase, dăruieşte-ne nouă smerenia Ta, ca să ne facem blânzi şi plăcuţi feţei Tale!
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 15 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.