Doamne ajută-ne pe toţi!

Mulţumesc autoarei mesajului de încurajare adresate mie şi Domnul să vă binecuvânteze, să vă uşureze si dvs. viaţa aceasta pe Pământ şi fie ca Domnul să ne dăruiască mântuire ca să ne întâlnim cu toţii bucuroşi şi să dăm slavă lui Dumnezeu aici şi dincolo! O să mai scriu despre evoluţia lucrurilor cu noi, că mare nevoie am de sprijin, încerc să nu devin dependentă de site, ci numai de Domnul cu care rămânem în suflet imprimat la Judecată. Soţul va fi plecat pe o perioadă mai lungă, Dumnezeu şi Maica Domnului să îl apere! Deci nu voi putea ţine legătura cu el în privinţa băuturii, însă voi ţine legătura permanentă cu Dumnezeu ca El să ţină legătura cu soţul. După cum spuneţi şi dvs. şi Sfinţiţii Părinţi, cheia este răbdarea şi până la urmă să îmi duc crucea, oricât de urâcioasă ar fi. Uitaţi, mai sunt şi oameni buni ca dvs. care ne mai ajută să ne ridicăm pentru o clipă crucile, sa ne mai odihnim, Domnul să vă audă rugăciunile! În privinţa mea, am în primul rând de lucru, pentru că mă întreb cu stupoare uneori cum am ajuns eu să fiu asa de lipsită total de răbdare…mă urmăresc într-o simplă conversaţie cu cineva-oameni buni, nu am răbdare să las pe celălalt să termine ce are de spus, chiar dacă e ceva important, tot ce vreau e să tacă, să vorbesc eu sau să plec eu sau persoana. Simt o nevoie acută de linişte şi tăcere. Dar mă tem că în linişte şi tăcere nu se ascute răbdarea deloc, şi iată că viaţa ne cere să fim curajoşi şi mult mai răbdători decât poate am fost vreodată. Numai Bunul Dumnezeu îmi poate da această tărie să am rabdare, blândeţe, toleranţă, şi în genere, şi la propriu să las multele griji în seama Domnului. La câte binecuvântări mi-a dat Domnul până acum în viaţă, nu am dreptul să mă plâng de nimic, ba încă ar trebui să perpetuiez cumva aceste binecuvântări, ca să se bucure cât mai mulţi oameni de ele, pentru că eu singură nu le merit. Mi-e frică tare de Domnul că eu mi-am luat viaţa într-un mod cam uşuratic, mi-am permis greşit să „înot” în ce îmi oferă viaţa fără nici o luare-aminte. Încerc să mă schimb, şi apoi, cu ajutor de Sus, se va schimba şi soţul. Acest proces de schimbare nu e uşor, pentru că suntem oameni maturi, nu copii. Şi cu copiii e greu să îi educi bine, dar cu adulţii. Toată nădejdea e la Dumnezeu , la Maica Domnului şi la Sfinţi. O să încerc să nu mai fac o tragedie din propria viaţă, sunt oameni mai năpăstuiţi decât mine. Mă iertaţi pentru toate, vă rog. Să ne rugăm unii pentru alţii! Amin.