Sărut mâna, preasfinţiţi părinţi, întâlnesc de multe ori de exemplu: că se citeşte Acatistul Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de 12, 40 de ori, că se spune Tatăl Nostru de 33 de ori, sunt anumiţi psalmi, care pentru o anumită nevoie se citesc de trei ori pe zi câte trei ori, chiar duhovnicul meu mi-a spus să spun de trei ori psalmul pocăinţei (50), urmat fiecare de măcar câte o metanie. Desigur că condiţia esenţială este să se citească din suflet, cu credinţă, dar este vreun grăunte de adevăr în dependenţa de câte ori le spunem, sau le citim, adică devine acea rugăciune mai puternica şi mai eficientă şi se lipeşte mai repede de inimă, dacă este enumerată de mai multe ori, pentru că şi la rugăciunea lui Isus, la fel se foloseşte enumerarea, se spune de mai multe ori sau sunt doar nişte invenţii şi fiecare duhovnic le stabileşte în mod propriu? Cu lumânările am înţeles că se aprinde doar o lumânare sau candelă, (3,7,9) sunt babisme dar, cu rugăciunile, cu acatistele cum stau lucrurile? Vă rog să mă iertaţi de o aşa întrebare şi de îndrăzneala cu care am adresat-o însă chiar nu ştiu cum este corect. Domnul să Vă aibă mereu în pază!
- Domnica a întrebat 14 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Ce ține de întrebarea dată, ea nu face parte din numărul babismelor. Într-adevăr, din cele mai vechi timpuri, se obișnuiește a spune, de exemplu: ”Doamne miluiește”, de 3, 12 sau 40 de ori. Toate pentru a crea o stare spirituală benefică și pentru a întări rugăciunea în inimile noastre. Este absolut aceeași situație și cu rugăciunea inimii, care este foarte importantă și care trebuie repetată incontinuu, astfel, aceasta ajutându-ne să fim totdeauna cu inima și cu sufletul nostru la Hristos Mântuitorul! Pentru a consolida starea de pocăinţă a rugăciunii, o repetăm 3, 12 şi 40 de ori. Toate cele trei numere simbolează în Sfânta Scriptură plinătatea. Sfântul Ioan de Kronştadt spunea „De ce repetăm adesea „Doamne, miluieşte?”. Deoarece suntem persoanele care păcătuiesc pe tot parcursul vieţii şi care mereu îl supără pe Dumnezeul său şi, prin urmare, demni de orice condamnare şi pedeapsă. Şi toate bunurile pe care le avem şi pe care le cerem, le vom avea datorită miostivirii lui Dumnezeu, dar nu prin faptele noastre şi proprile merite, şi le cerem ca pe o milă a Domnului, dar nu ca pe ceva la care avem dreptul sau care ne-ar aparţine. Astfel, această rugăciune scurtă ne învaţă pocăinţa, smerenia, schimbarea proprie şi încrederea în mila lui Dumnezeu, milostivirea faţă de aproapele şi ţinerea aminte despre inevitabila Judecată de Apoi şi cele promise după meritile noastre.
Aceasta, a fost pe scurt, ca ideie la întrebarea Dvs! Nădăjduiesc să vă fie de folos!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
