Păcătoasa

Hristos a Înviat ! Am găsit acest site şi m-am bucurat să pot discuta despre problema mea. Am tendinţa spre nebunie, sunt un om normal, dealtfel, dar simt că nu mă regăsesc pe mine. Păcatele mele, cred că m-au adus în această stare, am teamă de orice, mai ales pentru familie, să nu păţească ceva. M-am spovedit, mă rog, vorbesc tot timpul cu mine însămi şi cu sfinţii, dar acum sunt încrezătoare în ce fac, acum sunt pesimistă. Poate chiar şi puţin superstiţioasă. După rugăciuni făcute acasă din inimă, mă simt mai bine. Acum pe când încep să scap de obsesii şi teamă, revin alte atacuri asupra mea din partea unor şefi (problemă mai veche de prin 2003 – reaprinsă de vrăjmaşi ) prin care vor să mă înlăture din funcţia pe care o am, pentru ca să poata ei fura nestingheriţi, fapt pentru care mă acuză ei pe mine pe nedrept (am fost corectă – proastă de corectă, nu am vrut niciodată să câştig necistit), cu anonime, peste anonime care până acum nu au avut izbândă (cu vechea conducere) care chiar pe ei i-a găsit vinovaţi şi acum cu noua conducere, încearcă să-şi atingă scopul. Toate controalele (şi multe) au constatat nevinovăţia mea, dar vezi, oamenii sunt răi şi stau să cred că prin manevre necinstite pot să-mi facă rău. Parcă nu mai am putere să-i rabd şi mă tulbură gândul răzbunării, de ce să-i las să-mi facă rău. Daţi-mi un sfat ce să fac, ce rugăciuni sau acatiste să citesc?