De când am început facultatea, situaţia s-a schimbat. Nu am mai avut timp să mă rog, este mult de învăţat, sunt multe de făcut, dar observ că nici cu colegii nu te poţi simţi bine, atunci când doar eu fac cruce când trec pe lângă o Biserică, pentru a nu mai menţiona că unii sunt atei, păgâni, etc. Aşadar, vă rog să-mi comunicaţi cum pot să-mi revin pe plan spiritual? Simt că dacă mâine m-aş duce la spovedit, parcă tot nu simt că trebuie să mă schimb şi mai mult, că trebuie să încep să fiu ca în trecut. Problema aici este – nu mai am voinţă, deşi îmi doresc ca situaţia să se schimbe. Referitor la colegi, cum ar trebui să mă comport pentru a nu fi totuşi izoloat în societate? Mi-aş dori să mai am şi eu pe cineva cu care să port un dialog sau să ies, însă este destul de dificil. Deşi sunt sociabil, este mai greu de intrat în contact cu ei, poate unii fiind mai reticienţi. Mulţumesc.
- Ionuţ a întrebat 13 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Frate Ionuț, răspunsul e simplu: ”Cine se rușinează de Mine, nu este Vrednic de Mine”! Ne rușinăm de Hristos, ne rușinăm să ne însemnăm cu Semnul Sfintei Cruci, pierdem. Trebuie să ne uităm în jur. Trebuie să ascultăm de vocea lui Dumnezeu. Ea ne spune foarte clar: ”Dacă pe Mine mau iubit și pe voi vă vor iubi. Dacă pe Mine mau urât și pe voi vă vor urî”. Iar în altă parte: ”Voi, nu sunteți din lume. Pentru că dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că nu sunteți din lume, pentru aceea lumea vă urăște”!
Ca să nu fii altfel și totodată, pentru ca să fii cu totul altfel, trebuie să iubești…
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
