Sărut mâna, sfinţiţi părinţi, am căzut în păcatul desfrâului (malahia), am mărturisit acest păcat împreună cu celelalte şi i-am cerut duhovnicului meu să îmi dea canon fiindcă de fiecare dată mă mărturiseam, dar canon nu îmi dădea şi sufletul meu nu era împlinit. În sfârşit l-am rugat să îmi dea şi mi-a dat canon, însă vă mărturisesc spre toata ruşinea mea că la începutul canonului am căzut repetat în acest păcat şi necătând la acest fapt continui să-mi săvârşesc canonul, de ceva timp nu mai fac acest păcat, dar mă gândesc cu groază că trebuie să merg la duhovnic să-i spun că iar am căzut în acest păcat, mi-e scârbă de mine, părinte, l-am supărat foarte mult pe Dumnezeu, foarte mult, sunt o fiinţă mizerabilă şi mult prea vinovată, oare mă va ierta Dumnezeu??? Dacă îi promit lui Dumnezeu să nu mai fac acest păcat, oare mă va ierta? Trebuie să-i promit lui Dumnezeu atunci când mă rog, în faţa icoanei sau să-i promit duhovnicului meu? Mi-e tare ruşine de duhovnic, nu merit să fiu în ascultare la el. Vă rog să iertaţi sufletul meu cel mult păcătos.