Sărut mâna, părinte. Vreau să îmi spuneţi şi mie cum să fac, în situaţia mea: soţul meu a venit din ţară de la înmormânatarea tatălui socru, eu nu am mers, nu aveam suma de bani pentru noi şi copil, când s-a întors mi s-a părut foarte schimbat, întradevăr l-am luat şi eu cam tare, văzând ce a adus din ţară de la ai mei şi de la ai lui, m-a minţit cu un gel de duş de la o nepoată de-a lui că l-ar fi cumpărat, apoi dândi-mi seama a recunoscut. Părintii mei îmi promisese de mult un telefon pe care mi l-au şi trimis. Acum el a venit şi cu telefonul mamei lui, că aceasta a văzut că nu mai are nici el, m-am aprins un pic, nu l-am mai bagat în seamă văzând că tot ce a adus, jucarii copilului minţea că le-a cumpărat el, când el de fapt nu avea nici un ban. L-am lăsat în pace, a doua zi trebuia să meregem la împărtăşit toţi 3, dar el a oprit ceasul de obosit şi nu am mai ajuns. Când m-am trezit eu era foarte târziu şi el îmi spunea să mergem târziu. Nu am mai vrut. Ca să aflu ca are în portofel o sumă măricică de bani, şi să-mi spună că i-ar fi dat mama lui, rămânadu-i după înmormântare. I-am spus că nu trebuia să îi ia, că nu e frumos după ce nici nu am fost în stare să-i ajutăm. Şi cu tefonul la fel, i-am spus că nu trebuia să o lase fără telefon, spunând că îi dă ei cineva altul. El a spus că ar fi zis mama lui că ne ajută ea acum cu bani, ştiind că suntem în datorii, dar de aici înnainte să o ajutăm că are pensia foarte mică. M-a derenjat foarte mult, şi i-am spus pe un ton foarte urât că ce au pus ai mei când ne dădeau nu puneu clauză. A sărit şi m-a bătut pentru prima oară, m-am simţit nevinoavată, că nu îi spusesem decât un adevăr. În ţară cât a stat, am vrut să stau liniştită, dar când vorbeam cu el, tot timpul ba era mama lui odata la sora lui, şi eu îl simţem foarte schimbat faţă de mine. Îl rugam ceva şi abia putea să mergă sa caute ce îi ceream. Acum dupa ce mi-am luat bătaie din nou nu m-am certat cu el, l-am lăsat în pace, văzând că este atât de indiferent faţă de mine, i-am spus că vreau să vorbesc şi eu ceva cu mama lui. I-am vorbit frumos cu iertare ce am avut pe suflet, că Cătălin este foarte schimbat faţă de mine, că m-a minâit, iar el a început să urle prin casă că mama e de vină, că am comentat de tefon de mânacarea de la ea, de băutura pe care i-a dat-o. Că i s-a luat de 2 ani, mă cert cu el. Mama lui mi-a zis de toate că am simţit că toate le ştie de la el, când se apară la ea să-l ia în braţe îi spunea tot ce-i fac eu. Ea a zis că am zis că ca ele cumnata mea şi ea îmi fac mie farmece, i-am spus că nu cred, că sunt în post, că ţin post, că nu vreau să mă cert, dar m-a facut să spun şi eu de toate că soţul meu de răutăţile lor a avut accident de era să moară, că copilul meu simte răutăţile lor. Şi nu mai ştiu dar ceream iertare pentru ce îi spunem. Mi-a aruncat şi ea vorbe că ştie ea că vreau să îl despart eu pe fiul său de ele, total neadevăr, eu vreau doar să nu îl mai influneţeze cum au făcut-o 2 ani, de am dărâmat casa pentru ele. De înebunem când vedeam ce se întâmplă. Mi-a spus că eu sunt nebună, că ştie ea şi asta tot de la al meu soţ mi-am dat seama că ştie eă ca eu am probleme cu capul. Părinte sufăr de mor. Mă rog, dar nu ştiu cum să mai fac, soţul meu este orbit de tot nu a trecut mult de la discuţia cu ea, că a şi sunat cumnata mea de care mi-e foarte frică, când văd ce face. Ştiu că trebuie să-mi fie frică doar de Dumnezeu dar sunt prea speriată. Când a sunat cumnata pe soţul meu, i-a zis ea ştie de ce s-a îmbolnăvit mama lor. Că asta fac eu. Cătălin a înnebunit, a venit după mine în baie şi a urlat din nou că văd ce am făcut, i-am zis că ce am făcut foarte calmă, dându-mi seama ce va ieşi. A sunat înebunit pe maică-sa, care nu se îmbolnavse că făcea foarte urât că ea gata nu ma mai vrea. Că să mă lase Cătălin că şi-o mai gasi alta. Eu când am auzit, am început să plâng şi să spun că uite cine sunt cu adevărat uitele adevarata fatâ, când am făcut ca ele eram bună. Când m-am dat la o parte să fiu o femeie dreapată gata. Cătălin din nou a repetat scena cu bătaia. Cu mama lui în tefon. Părinte vă rog să mă înţelgeţi, nu ştiu cum să mai fac, şi număr zilele să ajung la duhovnic, duminica, mi-aş dori să mă ia cineva în braţă, să-mi spună că mă iubeşte, dar nu mai are cine. Eu stau şi plâng noaptea şi mă rog, l-am pus să sune la părinţii mei văzând că ai mei nu le-a răspuns lor. Că erau cu treaba undeva, şi suna la ei şi o nepoată şi mama soacră. Când ne-au sunat ai mei a vorbit Cătălin. Primul cu ei ai mei au vorbit cu noi până ne-am liniştit auzind ce s-a întâmplat, s-au supărat, dar a doua zi le-a trecut, a încercat să-i spuna că nu e bine şi el trebuie să fie un pic bărabat să o lase pe soră-sa să nu îl mai sune pe fiecare zi. A doua zi a vorbit cu mama, mi-a spus că soacra i-a vorbit de mine, că nu mă mai iartă, că ea nu poate să uite că eu în trecut i-am ţinut băiatul o săptămână de certuri fără să-i fac mâncare, tot ce ea spunea ştia de la el, eu mi-am dat seama că asta a făcut în ţară, au discutat cu el tot ce se întâmplă cu noi. Ce nu îmi convine mie. Mama mea mă învaţă numai de bine, o dată nu mă lasă să le vorbesc de rău, deşi soacra mea mi-a zis tot de la Cătălin ştiute că la mine sunt multe răutăţi. Ce mă face să plânag întruna părinte, că nu ne uităm în curţile noastre. Să ne vedem gunoaiele, aşa mi-a zis mama, spuneţi-mi, părinte, Cătălin e orb? De ce m-a judecat cu ai lui? Nu mai scoate banii în casă, îmi lasă doar cât să iau pâine, ce s-a întâmplat cu el, nu mai e cum a fost? Nu pot să mă mai cert cu el, mi-e frica de el, de reacţiile lui. N-aş vrea să trăiesc o viaţă bătută că nu pot face ca famila lui. Câteodată îmi spune că aşa trebuie să-i lăsăm în pace, dar în faţa lor e mieluşel, şi mă doare, nu ştie să fie bărbat, mi-e frică că dacă îl iert şi mă duc eu la el mă va bătea mereu, cum să fac să-i pară rău, cum să fac cu mama soacră, cu cumnata, care îl sună zi de zi, dar el nu îşi dă seama le-am spus că mă rog pentru ele. Pentru pomelnic să-l dau în România trebuie sa fiu eu personal? La 3 biserci sau poate să-l dea şi mama mea şi eu să dau aici în Italia? Vă mulţumesc enormn.