Familia distrusă de Alcool

Bună seara, Stimaţi Părinţi. Vă scrie o fiică îndurerată. O să încerc să relatez pe scurt situaţia. Tatăl Meu serveşte alcool, aşa a fost mereu, el nu se îmbat în fiece zi, nici nu ştiu cum să explic, dar fără păhar nu poate, are serviciu, nu e agresiv, dar oricum în fiece zi trebuie să bea ceva. Până acum încă situaţia mai trecea cât de cât, acum însă cu anii cred că, şi alcoolul simt cum l-au distrus complet e deajuns un păhar să bea şi deodată e alt om, ochii se schimbă, devine altfel, deodată îl recunosc că nu e omul pe care l-am văzut dimineaţa. Mama mea e o femeie exemplu pentu mine, căci atâta răbdare să aibă un om, eu nu ştiu, noi cei din zilele de azi, repede la divorţ, dar ea mereu i-a fost aproape, chiar şi în aceste condiţii. E lungă povestea mea şi nu aş vrea să vă împovărez, dar nu ştiu ce să fac. Acum 10 ani tatăl meu s-a codat şi nu a băut 3 ani, îmi amintesc cu drag acele clipe când fiica poate să ia o povaţă de la tata, când îl poate cuprinde, când e mândră de tatăl ei, acum nici nu vreau să vorbesc cu el, nu pot pur şi simplu ajungem mereu la ceartă. El singur nu se poate lăsa, şi a dat accept la codat, dar eu am aflat că e păcat şi nu vreau, i-am zis mamei să mai aştepte, adică o rog pe mama să sufere, o rog să rabde, să facă ceea ce eu sigur nu aş putea face. Nu ştiu ce să fac, anul acesta tata a fost în reanimare la spital din cauza băuturii, s-a zbătut între viaţă şi moarte, şi nu mai are voie să bea, dar el iarăşi s-a apucat, nu mult, 1-2 păhare, dar pentru el e mult, zice nu o să beau apă minerală. Eu nu sunt acasă, sunt departe, iar mama şi fratele trăiesc lângă el şi se luptă zi de zi cu această patimă, mama merge la biserică, se roagă pentru el şi eu mă stărui, dar văd că nu mai poate totuşi 30 de ani să trăieşti aşa e greu, să stai zi de zi să simţi băutura e greu. O înţeleg de ce au decis să meargă la codat, ia ştie că nu e bine, dar atunci trebuie să-l lăsăm să piară mâncat de această patimă, nu ştiu. Mie îmi este bine de aici să zic asta nu e bine, că nu eu trăiesc cu el, dar ea ce să facă, să lase totul baltă, tot nu e bine, să meargă la codat nu, să rabde, mai are răbdare cred eu, nu ştiu cât de clară am fost, mă rog de mă ieraţi dacă ceva nu am scris cum trebuie, ştiu că nu veţi zice, da mergeţi la codat, nu caut accept, caut o luminare a minţii. Încă ceva, tatăl meu, nu e om cu frică de Dumnezeu, de aici cred că toate problemele se trag, căci fără Domnul nu putem trăi, el nici nu vrea să audă de Dumnezeu, privindu-l mă înspăimânt, zicând cum poate diavolul să ajungă să lucreze cu omul, atunci când noi singuri decidem să mergem pe calea lui, îţi închide inima, ochii, te faci rece, e infiorător. Dumnezeu să ne ajute pe toţi şi vă mulţumesc din suflet pentru acest site e o mângiere pentru mine. Cu Sfânta sărbătoare de azi.