mărturisire

Doamne ajută! În fiecare an l-am aşteptat pe sfântul Nicolae. A venit neîntârziat şi mi-a adus ce l-am rugat. Anul acesta a fost prima dată când mi-a adus ce a vrut el şi cu dragoste îi mulţumesc. Şi ce mi-a adus? O nuia, da ce credeţi că merit bunuri materiale de tot felul care de care mai scumpe şi sofisticate, o nuia, dar cel mai bun dar. Prin aceasta m-a făcut să înţeleg ce este dragostea, iertarea, bunătatea, liniştea şi pacea sufletească, credinţa şi nădejdea, milostenia, răbdarea, încrederea, nădejdea. Eu nu am avut aşa ceva niciodată şi nu ştiam cui să-i spun, nu mă înţelege nimeni, oare sunt eu ciudat? Ştiu că sunt faţarnic, linguşitor şi rău, dar oare nebun? Voiam să împărtăşesc acestea cu cineva şi nu am găsit, deşi sunt din România, mă refer la distanţa fizică, nu la cea sufletească, m-am gândit la dumneavoastră, cei care ştiţi să ascultaţi, chiar şi un nebun, pe mine…! Nu am crezut că poţi fi în suferinţă şi fericit. Ei bine, se poate, credeţi-mă…Dumnezeu poate orice, nu vreau cadouri, ci daruri vreau ce îngăduie Dumnezeu, orice uşor sau greu, of, şi cât m-am mai vaicărit şi încă o fac, dar o minune Dumnezeu există, nu e poveste, e real în toate ipostazele, e bun şi drept, este cu noi cu fiecare, la mulţi ani tuturora. Iertaţi-mă că va fur timpul cucernici părinţi, vă iubesc şi vă mulţumesc pentru tot. Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Doamne ajută. Sărut mâna, părinte!