Gânduri negre

Bună, Părinte! M-am bucurat mult când am găsit acest site, unde pot să-mi descarc sufletul, că la spovedanie nicidecum nu mai ajung. Am o problemă cu gândurile rele, mereu parcă îmi vorbeşte cineva din-năuntrul, să mă arunc sub metrou şi parcă îmi închipui cum voi zbura şi ce privelişte frumoasă va fi, am luptat cu asta aproape un an cât am lucrat. Am rămas însărcinată şi pe parcurs parcă a fost bine. Fetiţa mea acum are 7 luni. Sunt stabilită în Canada. Şi mi-au apărut gânduri că ce s-ar întâmpla dacă o voi scăpa jos, sau iar că ne loveşte o maşină şi priveliştea aceeaşi, cum zburăm şi cum eu plâng şi-mi ies din minţi. Sigur că tot asta e la nivel de subconştient, sunt o mamă foarte grijulie, mai ales, că am lucrat educătoare. Ştiu bine să-mi controlez emoţiile şi gândurile astea. Îmi fac cruce în sine, adică cu limba, dacă sunt în public, şi zic Tatăl nostru. Mereu îmi închipui cum mor persoanele apropiate, îi văd în sicriu. Da, şi îl visez destul de des pe cel rău, dar cu Tatăl nostru, mă trezesc. Noi mergem la biserică destul de des, dar de când am născut, încă nu m-am împărtăşit, nici soţul, numai fetiţa. Nu am puterea să citesc rugăciunile seara şi diminineaţa. Şi sunt foarte conştientă că mă ţine acel rău. Înnainte am fost mult în pelerinaje şi deci, cunosc foarte bine ce înseamnă rugăciunea şi păcatele. Părinte, dacă mă puteţi ajuta cu un sfat, ce să fac? Sunt într-adevăr în disperare. Îmi pare că am psihoză, da, apropo şi sunt foarte nervoasă, mai ales după naştere. Vă multumesc din suflet, anticipat.