Iubirea

0
0

Bună ziua, părinte! Am 18 ani şi sunt îndrăgostită de un băiat penticostal. Şi el mi-a mărturisit aceleaşi sentimente, însă ne-am decis să nu începem o relaţie pentru a preveni eventualele probleme din viitor legate de incompatibilitatea religioasă. Timpul trece şi dragostea nu dispare, aşa că am o întrebare, aş săvârşi un păcat dacă într-un final ne-am căsători? Am început să mă simt ca şi cum aş săvârşi un păcat din cauza că îl iubesc, datorită avalanşei de păreri din exterior referitoare la neoprotestanţi. Lămuriţi-mă vă rog, dar fără să îmi recomandaţi să îmi îndrept atenţia spre altceva, să îl uit căci nu funcţionează.Vă mulţumesc! Doamne ajută!

  • You must to post comments
0
0

Dacă vă ve-ți căsători, chiar și cu condiția de a rămâne fiecare la credința lui, ve-ți săvârși păcat: ve-ți trăi în desfrâu. Dacă vă ve-ți căsători și ve-ți trece la protestantism, rămâneți fără de Dumnezeu! Cum nu ați da, sunteți în pierdere. În ambele situații, riscați să pierdeți mântuirea. Dar mă întreb, pentru iubirea pătimașă, chiar am fi gata să-L pierdem pe Dumnezeu care este iubirea cea veșnică? Să nu vă înșelați, crezând că odată cu timpul o să-l schimbați. Aveți grijă, că puteți să cădeți și Dvs. Mai rămân două variante posibile. Prima să treacă el la Ortodoxie, adică la Adevărul care-l poate face viu, ceea ce presupun eu că e puțin probabil. Și a doua variantă, să cercați să luptați cu sentimentele!

Uite, fără prea multe note de morală v-am desenat scenariul de mai departe! Alegeți! Dar fără a-L scoate pe Dumnezeu din calculul pe care urmează să-l faceți! Dacă-L scoateți pe Dumnezeu, o să suferiți și aici și în veșnicii!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.