Bună ziua, părinte! Mă rog de mă iertaţi părinte păcătoasa de mine. Am aşa o întrebare sau să o numesc că e o durere sufletească pentru mine. Trăind în familie de 13 ani numai cu neînţelegere, ură şi frică am ajuns la un moment dat că gata era imposibil da răbdat. Şi am hotărât să plec de acasă. Am spus mai bine singură cu copii decât familie de ochii lumii. Am mers la părinţi cu copii, dar nici acolo nu-mi puteam găsi locul de la ceea ce se întâmpla, am mers la mănăstirea din localitate şi m-am mărturisit preotului păcatele şi situaţia în care mă aflam la moment. Mi s-a dat canon şi eu nu am îndeplinit canonul dat, şi nu-mi pot găsi liniştea sufletească. Până la sfârşit ne-am împăcat, am ascultat de sfatul părintelui. Dar ori cum nu e mai bună situaţia în familie, soţul la biserică nu vrea să meargă, posturile nu vrea să ţină, de când suntem căsătoriţi o dată nu a mers la biserică, numai în caz de botez sau alte cerimonii. Din cauza situaţiei date nu am putut să respect canonul, m-am spurcat şi eu cu el. Eu cu copii mergem la sf. Biserică la slujba de duminică, nu contează unde ne aflăm, la ţară la bunei sau acasă unde locuim. Părinte duhovnic nu am, cui să mă mărturisesc şi ce să fac în aşa caz? Ajutaţi-mă cu un sfat ca nu – mi pot găsi loc…