Iertare...

Cu adevărat a Înviat! Dvs veniţi aici să polemizaţi şi cu un aer superior, să criticaţi şi ironizaţi ceea ce citiţi. Nu pentru a cunoaşte şi învăţa, dar a judeca şi ridica asupra aproapelui. Ce n-aţi înţeles din parabola cu parbrizul? Am dorit să liniştesc acea persoană sufleteşte şi s-o fac să înţeleagă, că nu are rost să se mânie de nimicurile lumeşti şi să urască persoana ce a comis delictul, căci acestea se repară. Trebuie să te rogi pentru ei, şi să-ţi păstrezi pacea sufletească, nu să ţi-o pătezi prin scârbile omeneşti. Nu am susţinut infracţiunea acelui om, nici dezvoltat teorii de fărădelege a societăţii, ci sufletul persoanei care era afectat de răutatea provocată şi mânie. Cine a dorit să înţeleagă, a înţeles. Cât despre învinuiri, recitiţi-vă cuvintele: „Îndrăznesc şi eu să întreb de ce nu am primit răspuns la întrebarea mea, chiar atât ceaţă v-am adus pe inteligenţa iscusită? Fiţi vă rog amabili şi răspundeţi, asta v-ar provoca un pic să gândiţi şi logic şi să nu mai împrăştiaţi anacolututi fără sens”.

Dacă-mi permiteţi, vă recomand cu smerenie să vă adresaţi aproapelui şi veţi dobândi adevărul şi luminarea de care aveţi nevoie!