Stimate părinte, durerea mea e mare, eu nu vorbesc cu mama mea de puţin timp, am încercat să o sun, dar vocea de data asta mi-a părut foarte rece, tăcerea ei cum că să n-o mai deranjez. Dar ea mie îmi lipseşte, ies din casă în lacrimi şi mă întorc plângând, nu m-am certat cu ea, dar recunosc că de când în familie a apărut cumnata mea, eu am devenit foarte geloasă de raportul mamă-noră. Şi am zis o frază, care nu trebuia să o spun (că când îi va fi mai greu la noră să se ducă) şi de atunci eu cu mama nu mă aud. Nu ştiu ce să fac, daţi-mi un sfat, mulţi îmi zic să las că timpul o să remedieze totul, dar ea îmi lipseşte, era sprijinul şi la bine şi la rău, mă iertaţi de deranj, vă mulţumesc mult.
- Tatiana a întrebat 13 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Da nu-i mult de gândit soră. Timpul uneori așează totul la locul lui, iar alteori, aprofundează rana. Eu, vă recomand fără prea multe ezitări să mergeți cât mai repede la mămica pentru a vă cere iertare și pentru ai explica situația așa cum stă realmente. Sunt sigur, o să vă înțeleagă, iar lucrurile o să intre în albia firescului. Dar, cereți-vă iertare din suflet…
Atât de mare nevoie avem de iertare…
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.