de Vasile Militaru
O primăvară nouă ni-s’a ivit în țară
Cu raze mângâioase, cu blânde adieri,
Sub care Neamul, harnic, cu plugurile-i ară,
Cu noi nadejdi în suflet, ca florile de meri…
O primăvară nouă, -începere de Veac,-
Întregul Neam să-și afle durerilor lui leac…
Au imbracat caisii odajdii de lumina
Si liturghii inalta mireasma lor spre cer…
Adanc plecat pe brazde, plugarii toti se’nchina.
In rugaciunea muncii, cu bratele de fier…
Si’n fundurile slavii, au cine-mi poate spune
Ca ciocarlia insasi nu canta’n rugaciune?…
Eu sorb adanc in ochii-mi, -din primavara verde,-
Icoana muncii sfinte, -cu oameni si cu boi,-
Si gandul meu fugarnic alearga si se pierde
In adancimea vremii, cu veacuri inapoi…
Si vad, ca printr’o ceata, in vremile de-atunci,
Cum vietuiau strabunii cei mari, pe-aceste lunci:
Calcati mereu de hoarde, mereu cu ele’n lupta,-
Lasand ades pe brazde plavanii cu-al lor plug,-
Bajenarind prin codri, mereu cu fata supta,
Cand bietele caminuri se mistuiau sub rug,
Si cand, intorsi la vetre, cu jalistea pe drum,
Nu mai gaseau in sate decat gramezi de scrum…
Din jertfa lor, acuma se’nalta pacea sfanta,
Sub care graul verde talazueste’n vant,
Si plugurile ara, si ciocarlia canta,
Si iese-atata paine si aur din pamant…
Din sangele lor, brazda ce-o’ntoarce plugul greu
Inalta rasuflarea-i spre viul Dumnezeu!…
Azi, primavara noua ni-s’a ivit in tara,
Cu raze mangaioase, cu blande adieri,
Sub care Neamul, harnic, cu plugurile-i ara,
Cu noi nadejdi in suflet, ca florile de meri…
O primavara noua -incepere de Veac,-
Intregul Neam sa-si afle durerilor lui leac!…
