În vremea binecredinciosului cneaz Vladimir se năstea în anul 983 într-un sat de lângă Cernigov copilul Antipa. Acesta a fost atras de nevointa pentru Hristos si de la o vârstă fragedă a dorit să se călugăreasca. Dumnezeu i-a insuflat tânărului să meargă în tara grecilor la Muntele Athos. Acolo a primit Antipa chipul monahal si a primit schima si numele de Antonie. După multă vreme de nevointe, egumenul mănăstirii i-a spus lui Antonie: „Antonie! Mergi în Rusia, ca acolo să fii exemplu si întărire pentru altii si să fie cu tine binecuvântarea Sfântului Munte!” Aceasta se întâmpla pe la 1013. Negăsind un loc care să-i placă în mănăstiri, s-a asezat într-o pesteră de-a varegilor lângă Berostovo. Dar după moartea lui Vladimir, a venit cneaz necredinciosul Sviatopolk. Văzând tulburarea si fărădelegile din tară, Antonie s-a întors în Sfântul Munte.
În vremurile acelea, un călugăr, Ilarion, a mers pe un deal împădurit de pe Nipru si a săpat o pesteră de doi stânjeni pentru nevointă, petrecând timpul în cântări de psalmi si rugăciuni. Cneazul Sviatopolk a fost învins de fratele sau, Iaroslav, si alungat de pe tron. Atunci, egumenul de la Muntele Athos i-a grăit lui Antonie: „Antonie! Dumnezeu doreste ca tu iarăsi sa mergi în Rusia si să fie cu tine binecuvântarea Sfântului Munte!” Primind binecuvântarea, Antonie s-a întors la Kiev prin anul 1028. Ajungând pe dealul unde îsi făcuse pestera Ilarion, i-a plăcut locul si a spus: „Doamne! Să fie acest loc binecuvântarea Sfântului Munte Athos si a părintelui meu si întăreste-mă să locuiesc aici!”
Asa a rămas prea cuviosul Antonie în pestera lui Ilarion. Ducea o viată de pustnic, trăia în rugăciune neîncetată, mânca doar pâine uscată si bea numai apă la o zi, uneori la două zile. Când priveghea zi si noapte, Antonie nu mânca chiar o săptămână. Multi auzeau de viata sfântă a pustnicului si veneau la el. I s-au alăturat apoi ieromonahul Nikon si Teodosie, un tânăr în vârstă de 23 ani, Moise, Leonte si Varlaam, fiul unui boier foarte bogat si Efrem, eunucul cneazului Iziaslav. Chiar cneazul Iziaslav a venit la Antonie pentru a-l binecuvânta imediat ce a urcat pe tron în 1054. Astfel, s-au adunat în jurul lui Antonie 12 oameni. Au săpat o pesteră mai mare, au zidit în ea o biserică si au împărtit-o în chilii. În pestera aceasta a trăit Sfântul Antonie patruzeci de ani si pestera există până în zilele noastre sub numele de Blijnih Pecer (Pestera de aproape). Atunci, Antonie a binecuvântat obstea, l-a numit egumen pe Varlaam si s-a dus să se nevoiască într-o altă pesteră, numită până astazi Dalnih Pecer (Pestera de departe).
Dar cu trecerea timpului, crestea si obstea si staretul Varlaam a mers la Antonie să binecuvânteze să ridice o biserică. Sfântul a binecuvântat si au ridicat monahii o biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului deasupra pesterii. Cneazul Iziaslav a ridicat si el o biserică măreată în Kiev si l-a cerut pe Varlaam de staret. Multe mănăstiri sunt ridicate de cneji si boieri, dar ele nu se pot asemăna cu cele întemeiate prin lacimi, prin post, prin rugăciuni si prin priveghere. Rămasi fără staret, monahii s-au dus la Antonie să aleagă pe unul dintre ei. Cuviosul a spus: „Cel care dintre voi este ascultător, blând, smerit, acela să vă fie staret”. Toti s-au uitat spre Teodosie. Obstea avea la douăzeci de monahi. Primind stăretia, Teodosie a început să se nevoiască si mai cu osârdie, petrecând în posturi si rugăciuni însotite de lacrimi fierbinti, fiind ajutat si de prea cuviosul Antonie.
Intre timp, numărul fratilor a crescut până la o sută. Atunci Teodosie a cerut binecuvântare de la Sfântul Antonie să înfiinteze o mănăstire. Sfântul a binecuvântat si monahii au cerut ajutor la cneaz să zidească biserica. Cneazul, fiind binecredincios, a îndeplinit vointa cuviosilor si, pe acel munte, obstea a ridicat o biserică mare de lemn, au împodobit-o cu icoane, au ridicat chilii si au îngrădit mănăstirea. Astfel, monahii au trecut din pesteră în mănăstire, iar mănăstirea s-a numit Pecerska (a pesterilor). Teodosie a introdus regula monahală studită (a Mănăstirii Studion de lângă Constantinopol).
