Istoria Islamului

Istoria Islamului

Islamismul, credinta musulmanilor constituie o tendinta dominanta in vietile multor popoare din Orientul Mijlociu, vestul Asiei si nordul Africii. Impactul acestei credinte asupra lumii este deosebit de mare. In lumea zilelor noastre, Islamismul este religia care inregistreaza cea mai rapida crestere dintre toate religiile lumii.

Care este trecutul acestei religii? Constituie rapida ei raspandire o dovada a originii ei divine? Multi ar fi inclinati sa creada ca asa este, indicand chiar Scriptura pentru a le confirma presupunerea. Astfel, sfatul lui Gamaliel, „daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici, dar daca este de la Dumnezeu nu o veti putea nimici” (Fapte 5:33-39), este considerat inspirat fiindca, vedeti, Islamul nu s-a „nimicit”, iar faptul ca cel ce a dat sfatul nu era un crestin, sau ca Duhul Sfant nu a vorbit prin el, este trecut cu vederea! Nu tot ceea ce este scris in Scriptura este adevarul si vine de la Dumnezeu, odata, fiindca nu Dumnezeu este cel ce i-a indemnat pe primii oameni la nesupunere, ci Diavolul (Gen.3) si apoi, nu Dumnezeu este cel ce l-a ispitit pe Isus Hristos in pustie, ci Diavolul (Matei 4). Dar, Scriptura este extrem de adevarata atunci cand ne relateaza momentul caderii in pacat sau momentul ispitirii Domnului, inspiratia ei divina constand in faptul ca ne-a descoperit aceste evenimente din istoria umanitatii ca fiind adevarate. Daca testul originii divine al unei miscari religioase contemporane l-ar constitui numarul masiv de membrii, rapida ei crestere (inmultire) sau faptul ca pana in zilele noastre ea nu s-a „nimicit”, atunci cu siguranta ca si mormonii, Martorii lui Iehova, Noi Apostolicii, si multi alti sectanti ar putea pretinde origine divina (ceea ce oricum fac!). Insa, noi stim, conform Scripturii, ca Martorii lui Iehova nu pot fi crestini din moment ce Hristosul lor este un inger (arhanghelul Mihail), un alt Hristos (2 Cor.11:4) decat Fiul etern, necreat, al Dumnezeului cel viu (Matei 16:16), Fiu care are „viata in Sine” la fel cum „Tatal are viata in Sine” (Ioan 5:26)! La fel stim ca nici mormonii nu pot fi crestini din moment ce dumnezeul lor are un trup din carne si din oase, iar ei, la randul lor, isi asteapta deificarea!

In prezent, toate aceste religii inregistreaza o inmultire impresionanta a numarului membrilor lor, dar acest lucru nu inseamna deloc ca sunt de la Dumnezeu! Pe deasupra ceea ce mai stim este ca Biblia ne avertizeaza cu privire la aparitia profetilor falsi si a Hristosilor falsi, spunand ca nu vor fi putini, ci multi! Ca, cei ce-i vor urma pe acestia, din nou, nu vor fi putini, ci multi! (citeste Matei 24). Iar numarul mare de membrii sau succesul unei religii, aspecte pe care unii le considera o dovada a originii si a sustinerii lor divine, putem vedea ca in Biblie inseamna mai degraba contrariul.

Niciodata de-a lungul istoriei lui, Crestinismul nu a fost caracterizat de popularitate. In schimb, Biblia ne explica popularitatea multor religii contemporane prin faptul ca, „sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume si lumea ii asculta” (1 Ioan 4:5). Dar poate oare purtatul crucii, lepadarea de sine si iubirea, chiar si a dusmanilor, sa fie populare, poate oare mantuirea numai prin credinta si prin har sa fie populara intr-o lume unde faptele bune sunt trambitate fara jena la radio si televiziune (cand Isus a spus ca milostenia, postul, rugaciunea, etc. sa fie facute in ascuns! Mat.6:1-6) si cand acestea sunt considerate temeiul pe care Dumnezeu iarta si mantuieste omul din pacat?

Oricat ar fi de popular si oricat de repede s-ar raspandi Islamul, asa cum vom vedea, el nu este de la Dumnezeu si nu are o origine divina, in ciuda patimii cu care unii ar vrea sa-l apere!

In analizarea miscarilor religioase studierea trecutului istoric este aproape fara exceptie, revelatoare.

Dupa cum se stie istoria de inceput a Islamului a gravitat in jurul unui singur personaj central: Mahomed.

Mahomed s-a nascut in jurul anului 570 dupa Hristos, in orasul Mecca din Arabia. Tatal sau a murit chiar inainte de nasterea sa, iar mama lui, atunci cand el era in varsta de sase ani. Bineinteles ca nasterea sa nu a fost scutita de legenda. Dar daca nu am cunoaste influenta Crestinismului asupra vremii si asupra „profetului” insusi, poate povestirii nu i-am fi spus acum, „legenda”!

Astfel se spune ca, „noaptea nasterii lui a fost insemnata prin cutremure si mari evenimente(?!). Palatul puternicului Sosroes se darama complet; ingerii cerului erau in sarbatoare. Duhurile rele si demonii au observat lumini pe ceruri, care anuntau marea intamplare. Noul nascut era sarac, complet sarac in aceasta lume a desertului” („Viata, Iubirile si Profetiile lui Mahomed, Creatorul Coranului”, Th.Martas, Edit.”Portile Orientului”,Iasi 1994). Cu unele diferente descrierea nasterii lui Mahomed este izbitor de asemanatoare cu cea a lui Isus Hristos. Daca nu s-ar fi nascut cu 570 de ani dupa nasterea Domnului Isus, poate nu ar fi numai o legenda, si atunci relatarea nasterii lui ar fi fost originala.

Pe langa faptul ca nasterea lui Mahomed nu a fost profetita cu mii de ani mai dinainte ca cea a lui Hristos, el nu s-a nascut din fecioara, ca si Hristos, nu s-a nascut din poporul evreu, nu s-a nascut sub Legea lui Moise si in multe alte conditii pe care trebuia sa le implineasca trimisul lui Dumnezeu, conditii sau profetii pe care vreau sa vi le enumar, pe scurt.

Astfel, acesta trebuia sa fie:

* Samanta femeii care trebuia sa striveasca capul sarpelui.

* Samanta lui Avraam, Isaac si Iacov care sa binecuvanteze toate neamurile pamantului.

* „Profetul asemenea lui Moise” despre care Dumnezeu a spus „sa ascultati de el!”

* Copilul pe care ni-l va da Dumnezeu si care va avea o „domnie fara sfarsit”.

* Cel care a fost strapuns si zdrobit pentru pacatele si faradelegile noastre si asupra Caruia Domnul a facut sa cada nelegiuirea noastra a tuturor.

* „Unsul” care sa fie „lepadat” dupa 483 de ani.

* Cel ce isi are „obarsia” din vesnicie si care stapaneste peste Israel si s-a nascut in Betleem, etc.

Pentru o si mai mare detaliere a originii divine a lui Hristos priviti la lista de mai jos, unde veti vedea profetia facuta in Vechiul Testament si apoi, implinirea in Noul Testament. Conform acestor profetii, cine doar poate fi „trimisul lui Dumnezeu”?
PROFETII MESIANICE IMPLINITE IN ISUS HRISTOS

Mahomed, intemeietorul Islamului nu a implinit nici una dintre aceste profetii, dupa cum ne-o dovedesc locul nasterii lui, vremea sau poporul din care se trage, si asa mai departe! De asemenea, stiut fiind faptul ca femeia nu are samanta, ci numai barbatul, Mahomed care s-a nascut fireste, din samanta barbatului, nu poate sa fie implinirea acelei profetii referitoare la Mantuitorul.

De aceea, pretentia de concurenta pe care Islamul o face Crestinismului, este intr-adevar lipsita de confirmare divina.

Mahomed a fost crescut intai de bunicul sau, apoi de unchiul sau. Desi originea lui Mahomed nu este bine cunoscuta, totusi unii cercetatori cred ca el provenea dintr-o familie foarte respectabila, fapt care este totusi incert.

La varsta de 25 de ani, el s-a casatorit cu o bogata vaduva in varsta de 40 de ani numita Khadijah (sau, Kadidja). Norman Anderson ne spune despre viata sa urmatoarele:

„Exista dovezi dintr-o traditie care cu greu pot fi nascocite si care ne spun ca Mahomed a suferit de tanar, crize de nervi. Cu toate acestea, maturul Mahomed a dat semne de profunda dispozitie religioasa. El se retragea in pesteri pentru izolare si meditare. Practica frecvent postitul si era inclinat la visare. Profund nemultumit de politeismul si de crudele superstitii ale orasului sau natal Mecca, el pare sa fi devenit foarte convins de existenta si transcendenta unui singur Dumnezeu adevarat. Cat de mult din aceasta convingere el a datorat-o Crestinismului si Iudaismului, pare imposibil de determinat. Crestinismul monofizit (adica, cel de conceptie ca doar o singura natura a existat in intrupare), era pe vremea aceea foarte raspandit in Regatul Arab al lui Ghassan, iar Biserica Bizantina era reprezentata de calugari hermiti presarati in jurul Hijaz-ului, calugari cu care se prea poate ca Mahomed sa fi venit in contact. Nestorienii (adica, cei care din intentia de pastrare a deplinei umanitati a Mantuitorului, i-au separat natura Sa, de asemenea, pe deplin divina), erau stabiliti la Al Hira si in Persia. Iudeii erau puternic reprezentati in Al Madina, in Yemen si in multe alte locuri. In plus nu poate exista nici o indoiala ca la un moment dat din viata lui el a absorbit multa invatatura de la surse Talmudice si ca a avut contact cu o anume forma a Crestinismului, parand extrem de probabil ca adoptarea timpurie de catre el a monoteismului sa poate sa-si aiba originea in urma uneia dintre aceste influente.”

Chemarea

Asadar la varsta maturitatii sale, conceptiile lui Mahomed s-au schimbat. El a ajuns sa creada intr-un singur Dumnezeu, Allah, avand astfel o credinta monoteista. El a respins politeismul idolatru al celor din jurul sau. Pe la varsta de 40 de ani, de acum religiosul Mahomed, a avut prima sa viziune. Aceste revelatii constituie continutul celor relatate in Koran.

La inceput Mahomed a fost nesigur de sursa acestor viziuni; daca ele erau divine sau demonice. Insa, sotia lui, Kadidja, l-a incurajat sa creada ca acestea proveneau de la Dumnezeu. Mai tarziu, ea a devenit primul lui convertit. Totusi cel mai important convertit din randul primilor adepti ai sai a fost un comerciant bogat numit Abu Bakr, care in cele din urma a devenit si unul din succesorii lui.

„The Cambridge History of Islam” comenteaza privitor la revelatiile lui Mahomed:

„In cursul viziunilor sau la scurt timp dupa acestea, Mahomed a inceput sa primeasca „mesaje” sau „revelatii” de la Dumnezeu. Cateodata i se parea ca a auzit cuvinte ce i-au fost adresate lui, insa de regula el parea sa le „fi descoperit pur si simplu, in inima lui”. Oricare ar fi fost „maniera” exacta a revelatiei, si mai multe „maniere” au fost enumerate de carturarii musulmani, ceea ce conteaza este ca mesajul nu a fost produsul mintii constiente a lui Mahomed. El a crezut ca putea cu usurinta sa faca deosebirea dintre propria sa gandire si aceste revelatii.”

Mesajele care astfel i-au parvenit lui Mahomed si care depaseau mintea lui constienta, erau la inceput destul de scurte si alcatuiau scurte versete incheiate de o rima obisnuita sau de o asonanta. Ele erau memorate de catre Mahomed si de catre adeptii sai si recitate ca parte a inchinarii comune. Mahomed a continuat sa primeasca mesaje la intervale de timp pana la moartea lui. In ultimii sai ani, revelatiile incepusera sa fie mai lungi, sa aibe versete mult mai lungi si sa se adreseze treburilor comunitatii de musulmani din Medina. Toate, sau cel putin multe din revelatii, au fost probabil scrise in timpul vietii lui Mahomed, de catre scribii lui.

Aceste viziuni au marcat inceputul chemarii profetice a lui Mahomed de catre Allah. Mahomed a primit aceste viziuni in timpul urmatorilor douazeci si doi de ani pana la moartea sa din anul 632 d.H..

Hijira – Fuga

Noua credinta a avut parte de impotrivire in orasul natal al lui Mahomed, Mecca. Datorita respingerii sale din Mecca si ostracismului vederilor sale, Mahomed si adeptii sai s-au retras in orasul cunoscut sub numele de Medina care inseamna, „Orasul/Cetatea Profetului”, noua denumire data vechiului oras, Yatrib.

„Hijira” care inseamna „fuga”, marcheaza punctul de cotitura din Islam. Toate calendarele islamice marcheaza aceasta data de 16 iulie, anul 622 d.H. ca fiind inceputul lor. Astfel, anul 630 dupa Hristos, ajunge sa fie anul 8 dupa Hijira („in anul al optulea al Hijirei”).

In primii sai ani din Medina, Mahomed simpatiza atat cu iudeii cat si cu crestinii, insa ei i-au respins atat invataturile cat si persoana lui. Din cauza acestei respingeri, Mahomed a schimbat centrul de inchinare al Islamului de la Ierusalim la Mecca, unde faimoasa piatra neagra Kaaba a fost inaltata. Mahomed a denuntat toti idolii care inconjurau Kaaba si a declarat-o un templu pentru singurul Dumnezeu adevarat, Allah.

Cu atentia sa indreptata spre Mecca, Mahomed si-a dat seama ca trebuie sa se intoarca curand acasa. In cele din urma, profetul izgonit s-a intors in triumf, cucerind cetatea.

Acum Mahomed isi asigurase in Arabia, ascensiunea politica si profetica. Oponentii activi din jurul sau au fost trecuti prin sabie, iar triburile indepartate au fost invitate, sub amenintare, sa-si trimita delegati care sa le comunice supunerea. Inainte de subita sa moarte din 632, el stia ca era aproape de indeplinirea intentiilor lui ambitioase: unirea tuturor triburilor arabe intr-o teocratie guvernata dupa voia lui Allah.

In perioada dintre intoarcerea sa la Mecca si moartea sa, Mahomed a propagat Islamul cu un mare zel. In urma militantismului sau si al adeptilor sai apropiati, noua credinta s-a raspandit cu mare repeziciune in intreaga regiune a Orientului.

Cand Mahomed a murit, el nu si-a exprimat conducatorilor Islamului dorinta de a numi succesori. Lucrul acesta a rezultat in izbucnirea unei lupte pentru putere intre diferitele factiuni care credeau ca propriile metode de a stabili un succesor erau mai bune decat ale rivalilor lor. Principala neintelegere a aparut intre cei ce sustineau ca numai din randurile conducatorilor islamici trebuia sa fie ales un calif, si intre cei ce credeau ca succesorul trebuia sa fie ereditar, adica Ali, ginerele lui Mahomed casatorit cu singura lui fiica, Fatima.

Acesta a fost inceputul faramitarii Islamului in toate sectele islamice pe care noi le cunoastem in prezent. Despre aceste secte ale Islamului vom vorbi in capitolul 5.

CE ESTE ISLAMUL?

Islamul nu este un cult, ci este o mare religie a lumii, deosebit de diferita de Crestinism. Nu este un cult fiindca un cult inseamna un grup de oameni polarizati in jurul interpretarii distincte a Bibliei de catre un om sau de catre o organizatie, pe cand Islamul pretinde o cu totul alta baza a aparitiei si autoritatii lui. El este o alternativa spirituala fiindca ofera oamenilor o alta revelatie decat Scriptura – Koranul – si o alta cale de mantuire, decat Isus Hristos – Mahomed. Fiindca Isus Hristos a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata; si nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14:6), a spune oamenilor ca pot fi mantuiti pe o alta cale inseamna a le oferi o alternativa. Dar daca Isus este singura Cale de mantuire, prin urmare, nu exista o alta alternativa!

De aceea, Islamul este o mare religie a lumii care contesta bazele Crestinismului si care si-a inceput invazia, pe alocuri agresiva, a lumii. Moscheele rasar in multe zone „crestine”, iar daca traiti intr-o tara crestina probabil ca v-ati intrebat ce sunt aceste constructii cu cupole rotunde din unele mari orase ale tarii d-voastra!

Din nefericire, cei mai multi crestini inteleg foarte putin invataturile Islamului si le este teama sa-l impartaseasca pe Hristos musulmanilor. Sper ca acest material sa va ajute sa va pregatiti sa le vorbiti musulmanilor pe care-i intalniti.

„Nu exista alt Dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed este profetul lui Allah” este marea Shahada, sau „marturie de credinta” pe care musulmanii credinciosi o proclama zilnic in toata lumea. Aceasta declaratie de credinta este ceea ce deosebeste de fapt Islamul de celelalte religii ale lumii, Crestinismul, Iudaismul si Hinduismul. Intre zeci si se pare, sute de milioane de oameni (sunt convins ca la ora scrierii materialului numarul lor real nu sufera scadere!) din toata lumea il marturisesc pe Allah ca fiind Dumnezeul lor, iar pe Mohamed, ca profet al lor.

Islamul este una dintre cele patru mari religii ale lumii, pe langa Crestinism, Iudaism si Hinduism. In aceasta scurta evaluare/analiza a Islamismului vom defini cei mai importanti termeni ai acestei religii, vom mentiona cele mai proeminente secte ale Islamului si-i vom rezuma invatatura fundamentala in contrast cu Crestinismul biblic. De asemenea, va voi oferi niste sfaturi practice pentru evanghelizarea unui musulman.

In zilele noastre exista asadar milioane si milioane de oameni care imbratiseaza credinta islamica. Numeroase tari sunt guvernate si dominate dupa invataturile, practicile si legile islamice. Mare parte a lumii occidentale este dependenta de natiunile islamice datorita marii cantitati de titei importat din sfera lor de influenta. La ora actuala orase occidentale, universitati si intreprinderi inregistreaza un mai mare aflux de musulmani decat a existat vreodata. Islamul este o forta religioasa, sociala si politica de care fiecare crestin ar trebui sa fie constient. De aceea, crestinii mai ales, trebuie sa se echipeze pentru a aduce o activa apologie credintei crestine biblice fata de pretentiile Islamismului si sa impartaseasca cu dragoste Evanghelia lui Isus Hristos cu adeptii lui Mahomed. Constienti de aceasta sarcina haideti sa incepem examinarea impreuna a Islamului.