Ce înseamnă Taina Botezului?
Sfîntul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici ; este uşa prin care se intră în Sfînta Biserică. Şi numai ajungînd membri ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine.Taina Sfîntului Botez a fost aşezată de Mîntuitorul Iisus Hristos prin cuvintele : “Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a grăit după învierea Sa din morţi. Dar Taina Sfîntului Botez nu este numai uşa prin care se intră în Sfînta Biserică a lui Hristos, ci şi pentru cîştigarea împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum ne încredinţează însuşi Mîntuitorul, zicînd : «De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.» (Ioan III, 5). Cel botezat și cel nebotezat sunt dacă vorbim în termeni lumești, ca omul sănătos și cel bolnav, ca cel care vede și orbul. Starea celui botezat, care locuiește în cadrul Bisericii, poate fi doar întrezărită, descrisă oarecum de cel care este în afara ei, dar această stare nu poate fi trăită decât aflându-te în interiorul Trupului lui Hristos, care este Biserica.
Este cunoscut faptul că, atunci când nou-născutul se află în pericol de a muri, acesta poate fi botezat chiar și de un creștin laic. Dar de ce botezul se administrează exclusiv copiilor și de ce pruncul fiind în pîntecele mamei sale nu poate fi botezat, dacă se descoperă vreo boală din cauza căreea ar putea să moară?
Nu există nimic întîmplător în această viață. Dacă nici un fir de păr nu poate cădea din capul omului fără voia Tatălui ceresc, cu atât mai mult, intrarea omului în această viață nu putea fi întâmplătoare. Dacă Domnul nu a binecuvântat ca pruncul să se nască pe lume sau dacă a permis, respectând voia liberă a omului, să se producă un avort spontan sau ca pruncul să moară în alt fel, toate acestea reprezintă voia Sa. De aceea, atunci când vorbim despre pruncii morți în pântecele mamei lor, nu avem în vedere că aceștia nu au nici o legătură cu viața veșnică sau că se află într-o stare de judecată. Sfântul Grigorie Teologul și alți Părinți ai Bisericii nu au dat răspuns clar privitor la pruncii morți nebotezați, și același lucru este valabil pentru pruncii care nu s-au născut, din motive cunoscute doar de Domnul.
De obicei botezul pruncului are loc la patruzeci de zile de la naștere, iar numele îl primește în a opta zi. Există vreun sens în toate regulile acestea?
Punerea numelui în cea de-a opta zi după naștere este un obicei vetero-testamentar, care apare din timpul Deuteronomului și care a fost adoptat de către Biserica Ortodoxă. Nu există însă nici o hotărîre legată de botezul pruncilor obligatoriu la patruzeci de zile de la naștere. Aceasta este mai degrabă o practică nouă, din secolul al XX-lea, legată de aceea că Biserica oprește femeia lăuză să intre în lăcașul sfânt înainte de a se împlini patruzeci de zile de la naștere, din cauza slăbiciunii ei feminine și a neputințelor de după naștere. Prima intrare în Biserică a mamei care a născut, după această perioadă, este însoțită de citirea rugăciunilor speciale de curățire, până la care aceasta nu are voie să participe la slujbe. Aceste rugăciuni ne amintesc de legile din Vechiul Testament, conform cărora după naștere pruncul este adus la templul din Ierusalim în a patruzecea zi. După cum știm, Întîmpinarea Domnuluia avut loc, de asemenea, în această a patruzecea zi după nașterea Sa, în conformitate cu legislația lui Moise. Deci ziua botezului nu trebuie privită într-un sens literal, căci pruncul poate fi botezat și mai devreme, dar și un pic mai târziu. Mai demult, când erau mai multe biserici(în Rusia) și acestea erau aproape de casă, nașii puteau merge până la biserică, și fără prezența mamei, să boteze copilul. Și astăzi, la dorința părinților, copilul se botează și înainte de patruzeci de zile de la naștere. Mai ales dacă există vreun pericol pentru sănătatea copilului. Dar dacă viața copilului este în pericol, atunci acesta poate fi botezat imediat după naștere, chiar în prima zi.
După ce să ne ghidăm în alegerea numelui copilului?
Este de dorit să ne ghidăm după niște criterii profunde. Iar părinții creștini care nu doresc să-i aducă necazuri copilului lor, mai ales în timpul copilăriei, din cauza numelui prea extravagant pe care i l-au ales, să încerce să-i găsescă pruncului un ocrotitor ceresc, pe care să-l cinstească și căruia toți se vor ruga cu osârdie de acum încolo. Nu în zadar, se întâmpla în istorie că unele popoare să numească pruncii după sfinții pe care îi cinsteau mai mult, pentru că micuții să aibă modele demne de urmat în viață. În afară de aceasta, mulți părinți dau numele copilului lor în cinstea sfântului pomenit în cea de-a opta zi după nașterea lor determinată de amintirea determinată de amintirea evlavioasă a bunicilor, străbunicilor sau conform unei tradiții familiale speciale, când fiul mai mare este numit cu un anumit nume. În orice caz, dacă la stabilirea numelui se urmează un imbold profund religios, iar nu preferințe estetice, atunci numele va fi aprobat de Biserică și folositor pruncului.
Oare sfântul al cărui nume îl porți, îți determină viața?
Da, numai că nu în sensul închipuirilor astrologice ale zodiacului, la care aproape că se închină neo-păgânii și ateii, ci în sensul că noi credem în faptul că nimic nu este întâmplător în viața noastră. De aceea, nu este de mirare că un creștin sau o creștină se vor strădui să vadă în chipul, viața, lucrarea și numele sfântului ocrotitor ceva cu care să se asemene și ei.
Câți nași poate avea cel botezat?
Dacă ne vom uita la normele Bisericești, în sens strict canonic, nașul trebuie să aibă același sex ca și copilul botezat. Dar, după cum s-a format tradiția la creștini, se obișnuiește să se ia doi nași, un bărbat și o femeie, iar între nași și fini se formează o legătură duhovnicească. Relațiile ulterioare dintre nași sunt, de asemenea, potrivite ca între rude spirituale. Așa că soțul și soția sau doi tineri care planifică să se căsătorească nu trebuie să fie nașii aceluiași copil. De aceea, la alegerea nașilor, părinții trebuie să fie atenți și delicați, gândindu-se nu doar la binele copilului lor, ci și la binele nașilor.
Dar părinții pot fi nași?
Nici mama, nici tatăl pruncului nu trebuie să fie nașii copilului lor. Autoritățile bisericești în materie de drept canonic nu recomandă nași pe linie directă de rudenie, deoarece se amestecă rudenia spirituală cu cea trupească. Nu este foarte înțelept să alegi nași dintre rudele de sînge pe linie directă, adică bunici. Unchii și mătușile însă, ca și bunicile și bunicii verilor, sunt deja în rudenie paralelă.
Are oare dreptul un om credincios să refuze să devină naș?
Sigur că da. A fi de acord cu nășitul înseamnă să îți asumi conștient niște responsabilități, consultându-te mai întâi cu duhovnicul. Omul trebuie să aibă un număr rațional de fini, nu zece sau douăzeci. Așa poți să și uiți pentru cine te mai rogi sau pe cine feliciți cu ocazia zilei onomastice, ca să nu mai vorbim de o scrisoare sau un telefon de “Bună ziua”. De aceea, începând cu acest moment, este mai bine să te gândești la un număr limitat: “sunt suficienți finii pe care îi am până acum. De-aș putea să mă îngrijesc de relația cu aceștia pe care-i am acum măcar!”.
Ar trebui oare nașul să acționeze într-un fel asupra părinților care nu se preocupă de obișnuirea finului cu viața bisericească?
Da, numai că într-un ritm mai lent, ca să nu șocheze. Din când în când trebuie să le amintească părinților despre împărtășirea regulată a copilului cu Sfintele Taine, despre felicitarea celorlalți nași(dacă mai are) cu ocazia zilelor lor de naștere sau onomastice. Dacă părinții, cu toate insitențele nașului, împiedică îmbisericirea copilului și nu se poate face nimic în acest sens, atunci datoria principală a nașului trebuie să fie aceea a rugăciunii pentru finul său.
Ce rol are naşul de botez ?
Biserica are ca garant pe naşii care-i primesc la botez, care mărturisesc pentru aceştia credinta creştină rostind Crezul şi care îşi iau îndatorirea ca finii lor să fie crescuţi de ei în credinţa Bisericii. De altfel, noi cunoaştem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru credinţa cuiva Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Să ne amintim că Mântuitorul a vindecat pe sluga sutaşului din Capernaum pentru credinţa stăpânului său ; a vindecat pe fiica femeii cananeence pentru credinţa mamei sale, şi a înviat pe fiica lui Iair pentru credinţa tatălui său, şi pe fiul văduvei din Nain pentru credinţa mamei sale. Şi atunci să nu credem noi că botezul poate fi săvârşit pruncilor pe temeiul credintei naşilor lor? Ca să facă mărturisirea de credintă, naşului i se cere să fie bun credincios, să fie mai în vârstă. Părinţii pruncului nu pot fi nasi. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naş.
Naşul are îndatorirea sa îngrijească de viaţa sufletească a finului său, învăţându-l, la vremea cuvenită, adevărurile dreptei noastre credinţe spre a face din el un bun credincios, mădular sănătos al Sfintei Biserici. Dar şi finul este dator cu ascultare şi cu respect faţă de naş, în aceeaşi măsură cum îi ascultă pe părinţii săi trupeşti.
NAŞUL DE BOTEZ obligatoriu TREBUIE SĂ CUNOASCĂ SIMBOLUL CREDINŢEI !
Naşul (în Biserica Ortodoxă) trebuie sa fie creştin ortodox şi să fie bun credincios şi mai in vîrstă (nu copil) spre a-şi putea asuma răspunderea de îndrumător şi învăţător sufletesc, spre a face din finul sau un bun creştin. La rîndul sau, finul este dator să asculte şi să respecte pe naş, ca pe părinţii săi după trup. Relaţia naş-fin constituie grad de rudenie spirituală şi este impediment la căsătorie.
SIMBOLUL CREDINŢEI
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul,Făcătorul cerului şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iară nu făcut;
Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut;
Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire S-a pogorît din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din Maria Fecioară,Şi S-a făcut om;
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui; Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A căruia împăraţie nu va avea sfîrşit.
Şi îintru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,Carele a grăit prin prooroci.
Întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică; Mărturisesc Un Botez, spre iertarea păcatelor;
Aştept învierea morţilor;
Şi viaţa veacului ce va să vie.
Amin!
