…Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecat deja din această lume şi tu vei fi devenit deja o tânără domnişoară. Aşa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.
Va veni o vreme când vei simţi că inima ta bate mai tare,aşa cum se spune, pentru un anumit băiat…În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să îşi “trăiască viaţa”, să acumuleze cât mai multă experienţă, cât mai curând… Şi totuşi,ÂÂÂ orice lucru-la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.
Ai grijă, dragă S.. Mulţi tineri se vor apropia de tine în numele dragostei. E ceva natural, dat fiind că dragostea este primul lucru minunat din viaţa noastră. E ca o mică floare care-şi deschide corola către soare într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, fără să ştie prea bine ce se petrece…şi astfel devine confuză…
Bineînţeles, ne flatează să auzim că suntem iubiţi de cineva. Totuşi, aceasta nu este întotdeauna dragoste. Azi, ei pot să ne dorească pe noi…Şi ceea ce vor azi, mâine pot să nu mai voiască – poate pentru că altceva le-a atras atenţia şi doresc acel lucru pentru a-şi satisface dorinţele.
Apoi, când intrăm în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele noastre frumoase avem un trup stricat şi necurat, Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie…
Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. Şi, în timp, veţi descoperi fiecare comori în inima celuilalt.
O asemenea Căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu şi nu va cunoaşte divorţul, avortul sau orice altceva contrar poruncilor dumnezeieşti.ÂÂÂ O asemenea Căsătorie aduce în lume copii binecuvântaţi, aşa ca tine; pentru că şi părinţii tăi au trăit în sfinţenie căsătoria lor.
Ştii, dragă S., o căsătorie departe de Dumnezeu şi de Sfânta Împărtăşanie este de asemenea şi departe de virtute. Este ameninţată de infidelitate, adulter şi alte pericole.ÂÂÂ Copiii care vor creşte într-o atmosferă atât de tristă s-ar putea să urmeze căi periculoase ce îi vor duce la prietenii greşite, companii proaste, violenţă şi droguri.
Ai grijă – până când va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt.ÂÂÂ Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină “carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit.
Bucură-te, dragă S..ÂÂÂ Fii întotdeauna pe calea lui Dumnezeu, acolo şi aşa cum El îşi doreşte să fii.ÂÂÂ Ai dragoste, mereu, pentru părinţii care ţi-au dat viaţă şi de asemenea pentru toţi şi pentru toate.
Fii întotdeauna copilul Lui binecuvântat.
Despre Căsătorie
G.ÂÂÂ : Maică, ce ne puteţi spune despre Căsătorie?
D.: Poate soţii erau mai delicaţi, mai atenţi unul cu celălalt? Sau femeile erau mai tolerante, mai răbdătoare?
G.G.: Nu era vorba numai de asta…Soţia avea mai multă răbdare. Era mai puţin educată şi nu putea să îşi asigure traiul lucrând. Ce avea să fie dacă şi-ar fi părăsit soţul? Un rob liber? Soţul, pe de altă parte, nu îi era potrivnic soţiei. Nu avea neînţelegeri cu ea în chestiuni de egalitate , aşa cum se întâmplă în zilele noastre, când şi ea are ceva de spus, iar el devine nervos, mânios…pentru că acum ea are o personalitate independentă. Deci, el îşi iubea foarte mult soţia…pentru relaţia pe care o aveau împreună, pentru că ea era mama copiilor săi – în alte privinţe, el făcea ceea ce îi plăcea…În acele vremuri o astfel de situaţie era normală…Am fost martoră a condiţiilor în care se făceau căsătoriile în ambele secole! Mai demult, fiecare îşi avea locul său.ÂÂÂ Demnitate…Puţine cuvinte…Acum ce văd? Vorbărie fără sfârşit pretutindeni, numai cu rezultate vătămătoare! Îmi este greu să le sfătuiesc pe toate soţiile care vin la mine: „Nu vorbi! Nu spune ce ai făcut, ce ai gândit, ce ai spus, unde te-ai dus, cum ai lucrat…De ce vorbeşti atât de mult? Nu ştii că majoritatea soţilor îşi doresc să fie numai ei ascultaţi de către soţiile lor? Nu?! Atunci totul este fără speranţă, încheiat”! În zilele noastre mai există o altă mare dificultate. Cu cât părinţii se iubesc mai mult, cu atât copiii aşteaptă acelaşi lucru în căsătoriile lor. Când realizează ceea ce se petrece în jurul lor , chibzuiesc bine. Dacă în schimb părinţii se ceartă între ei, copilul e gata să facă la fel, ştiind că aşa este căsătoria…Căsătoria este o Taină. Trebuie să mori ca să renaşti. Este o Taină la fel ca şi Botezul. Dacă nu te naşti din nou în inima celuilalt şi celălalt nu a renăscut în inima ta, Dumnezeu este absent.
Ascetica iubirii, de maica Gavrilia
