Învăţaţi să vă bucuraţi şi când sunteţi în suferinţă, pentru că suferinţa asumată întăreşte sufletul.

Trăim vremuri grele, vremuri în care inocenţa, seninătatea şi acel licăr de iubire care strălucea în ochii noştri pe vremea când eram nişte copii zburdalnici, parcă au dispărut. Mă plimb adesea pe străzi şi citesc pe chipul trecătorilor grăbiţi efectele stresului şi al lipsei acelei bucurii tainice care a mai reuşit să dăinuie în puţine suflete contemporane. Ne încărcăm sufletele cu mult prea multe griji ce devin o teribilă boală care ne ucide treptat, lipsindu-ne de bucuria lucrurilor mărunte.

Căutam libertate, iubire, ajutor, dar de multe ori le căutam într-o direcţie greşită. Acceptăm benevol şi cu o uşurinţă îngrijorătoare iluziile pe care alţii ni le vând, fără a ne pune problema dacă acestea sunt adevărata cale de scăpare.

Dragi tineri, voi sunteţi viitorul! Nu permiteţi ca sufletele voastre să fie distruse de mizeriile ce ni se oferă la tot pasul, nu vă călcaţi demnitatea în picioare şi ţineţi minte un lucru: libertatea nu v-o poate lua nimeni, decât dacă voi înşivă o cedaţi! În voi stă adevăratul licăr de seninătate, de iubire… nu-l căutaţi în altă parte, pentru că nu îl veţi găsi. Nu-L căutaţi pe Dumnezeu într-o societate morbidă care neagă existenţa Sa, ci căutaţi-L în inimile voastre, iar acolo Îl veţi găsi şi, odată cu El, veţi descoperi adevărata libertate.

Evadaţi pentru câteva zile din acest mediu încărcat de prea multă tehnologie şi mergeţi în natură, unde sufletele voastre vor simţi esenţa adevărată a vieţii; acolo veţi înţelege că există seninătate, libertate, fericire, acolo vă veţi întâlni cu voi înşivă fără să fiţi constrânşi de informaţii vătămătoare.

Redescoperiţi-vă zâmbetul tainic, bucuraţi-vă dragi tineri pentru că în voi stă puterea de a fi fericiţi. Nu vă lăsaţi amăgiţi de cei care afirmă că iubirea nu mai există. Nu este adevărat, iubirea nu a murit, nu moare şi nu va muri niciodată, pentru că omul trăieşte doar cu şi prin iubire!

Învăţaţi să vă bucuraţi şi când sunteţi în suferinţă, pentru că suferinţa asumată întăreşte sufletul. Învăţaţi să priviţi partea plină a paharului şi să vă bucuraţi de fiecare clipă, să extrageţi doar ceea ce este frumos din ceea ce vă înconjoară, iar atunci veţi putea să vă bucuraţi de viaţă.

Învăţaţi să vă iubiţi între voi, pentru că nici o forţă pământească nu va putea zdruncina o mulţime unită în acelaşi cuget, în aceeaşi inimă.

Preţuiţi lucrurile simple şi nu îi dispreţuiţi pe cei care nu sunt asemeni vouă… amintiţi-vă mereu că omul este unic şi încercaţi să descoperiţi acea unicitate din el, fără a vă împiedica de ceea ce aţi descoperit la acel om şi nu este în concordanţă cu principiile voastre de viaţă. Dacă veţi judeca pe celălalt, veţi rata şansa de a-l cunoaşte cu adevărat, de a învăţa ceva de la el, pentru că de la orice persoană poţi învăţa ceva util.

De multe ori, omul nu se marginalizează singur, ci noi îl marginalizăm prin comportamentul sau vorbele noastre… aveţi grijă cu sufletul celuilalt, pentru că în fiecare suflet există o anumită sensibilitate. Nu ucideţi acea sensibilitate, nu deveniţi asemeni celor care vor să vă distrugă sufletul!

Dăruiţi zâmbete, iubire, bunătate fără a aştepta ca celălalt să facă primul pas, iar atunci veţi fi binecuvântaţi, la rândul vostru, cu ceea ce oferiţi, chiar înzecit decât aţi dat. Să nu vă fie teamă că ceilalţi v-ar putea răni dacă faceţi binele… într-un final, bunătatea voastră va transforma sloiurile de gheaţă ale inimii lor în calde izvoare cristaline şi veţi dobândi un prieten, veţi salva un suflet de la crunta tristeţe şi nepăsare în care, poate, vieţuia până să întâlnească inima voastră caldă.

Hrăniţi-vă sufletul cu iubire, pace, milă, adevăr şi dreptate, iar toate celelalte vi se vor adăuga vouă. Libertatea este în sângele vostru, prin vinele voastre curge adevărata putere ce poate birui răul care ne înconjoară!

Mihaela Gligan