Pînă ce suntem vii, să ne gîndim, deci, fraților, cîtă frică va veni peste noi, în ziua Judecății, cînd vom sta triști, pentru faptele cele rele, pe care le-am făcut în viața aceasta: deșertaciuni și prostii, cîntece și jocuri și alte multe răutăți, care nu se cuvin creștinilor a le face. Să nu zicem aceasta o, fraților, nici să nu ne îngîmfăm: „De ar fi poruncit Dumnezeu să nu mîncăm și nici să bem, nici să nu ne veselim, apoi, pentru ce a făcut El toate acestea pe pămînt?”Ascultați și eu vă voi spune vouă.
Ilie Proorocul, oare, n-a avut el pîine și vin și îndestulare omenească? Dar, toate lăsîndu-le, s-a dus în munte și, după nevoința cea de patruzeci de zile, s-a putut sui cu trupul la cer. Si alt Prooroc, Daniil, oare, nu avea el, la casa lui, lîngă împaratul fiind, cu dregatoria cea mare, mult aur, si toata podoaba împărătească și margăritare și pietre scumpe neprețuite ? Și, pe toate acestea lăsîndu-le, a mărturisit pe Dumnezeu și și-a cîștigat lui viața vesnică. Iar, cînd l-au aruncat în groapa, leii îi lingeau picioarele lui și l-a scos pe el Duhul Sfînt de acolo.
Iar voi, oameni nepricepuți, spre cine nădăjduiți, de nu va temeti de Dumnezeu, ci, în îngîmfare și mîndrie umblînd, sufletul vostru rău îl pierdeți cu zgîrcenia. Pentru ce nu vă miluiți pe voi singuri, o, nepricepuților oameni ? Să nu vă înșelați, zicînd: „Acum să trăim bine, că mîine vom putrezi și pămîntul, în pămînt se va duce”. Iar eu aceasta îți zic ție: „Dacă ai prieteșug cu pămîntul, atunci, îți pierzi și averea și sufletul tău”. Să înțelegem, fraților, că, dacă cineva aici este întristat, pentru sufletul său, acela, acolo, cu cereasca slavă, va fi proslavit. O, fraților, înfrînați-vă de prea mult sațiu și de beție și astupați-vă urechile la auzul cuvintelor de rușine și opriți-vă mîinile de la jefuire. Și picioarele noastre să le facem să alerge spre biserică și să fim milostivi și darnici la săraci și, cu pocăință, să strigăm, căzînd către Domnul Dumnezeu, caci ați auzit de ocara Răstignirii, pe care a răbdat-o Făcătorul, de la robii Săi. Iar noi, oamenii, spre lucruri bune suntem facuți și pentru ce să nu răbdăm înfruntări ?
Părinților și fraților, maicilor și surorilor, să nu grăim acest cuvînt. Iată, noi ne-am trecut anii și nu putem să plecăm genunchii noștri la metanii. O, bătrînilor, vouă vă sunt gata răspunsurile, deci, să nu vă leneviți de mîntuirea voastră. O, fraților tineri, o, surorilor, să nu vă slăbiți, zicînd: „Tineri suntem acum, să mîncăm și să bem și să ne veselim, iar mîine dimineață ne vom pocăi”. O, fraților, nu știți, oare, că, precum soarele usucă roua, așa și tinerețea voastră se slăbește, prin faptele cele rele ? O, omule, cînd dormi, oare simți pe tîlharul ce vine la casa ta ? Așa, nici aceasta nu o știi: cînd, adică, va veni îngerul și-ți va răpi sufletul și nepregătit fiind, vei începe, atunci, fără de nici un folos, a te căi. Deci, pînă ce avem vreme, fraților, să viețuim cu fapte bune, facînd poruncile lui Dumnezeu, ca Împărăția Cerească să o primim.
Sfîntul Ioan Gură de Aur
Sursa: ”Proloagele”, VOL. II, pag.601-602
