Patriarhul Pavle era foarte conștient că, în situația de conflict intens în care se afla Iugoslavia, iubirea de vrăjmași era pentru cei mai mulți oameni o virtute cu neputință de îndeplinit; era greu să le ceri soldaților, adesea cruzi ca fiarele, să se poarte omenește. Dar a continuat să îndemne cu tărie, întotdeauna, la astfel de purtări, așa încît Jovan Janjic și-a intitulat cartea despre el: Să fim oameni. Într-un amplu articol, cuprinzînd amintiri și reflecții, patriarhul scrie:
”În fine, ca de fiecare dată, repet ceea ce am tot spus: să ne purtăm omenește chiar și cu cei care nu încetează să spună că le suntem vrăjmași; sigur, nu putem să-i îmbrățișăm pe toți, dar putem să întindem mîna celui care înțelege că se cuvine să trăim ca oameni, dacă nu putem trăi ca frați. Să ne străduim să avem cele mai bune raporturi cu acei vecini ai noștri care, chiar sub presiunile cele mai puternice, n-au uitat că suntem datori să ne îndreptăm unii spre alții. Să nu cerem dreptatea și mila dumnezeiască dacă nu dorim pentru toți oamenii, de orice neam și de orice credință, ceea ce ne dorim nouă.”
Sursa: Un sfînt al vremurilor noastre – Patriarhul Pavle al Serbiei, Jean-Claude Larchet, pag.84
