Marele lucrător care niciodată nu a pregetat și nici o clipă nu a rămas fără lucru, fie intelectual, fie fizic, preasfințitul Teofan, cu privire la acest subiect gîndește astfel:
-Timpul petrecut în zadar în conspirație cu toate duhurile împotriva sărmanului suflet… atacă duhul și începe să necăjească sufletul – unul dintre duhuri propunîndu-i un lucru, altul, alt lucru… numai o grijă avînd, să-i distrugă atenția de la Dumnezeu și să-l îndrepte de la început spre cele deșarte, iar apoi spre ceva cu totul rău.
Osteniți-vă să văstabiliți o asemenea rînduială a lucrurilor și a îndeletnicirilor, încît nici o clipă de vrene zadarnică să nu vă rămînă.
-Nu pot înțelege cum poate fi viața fără lucru. Fie lucrează capul, fie mîinile. Ca să nu existe timp deșert. Și nici plictiseală nu este. Nici gînduri de nici un fel nu vin în minte…
-Părinții din vechime întotdeauna aveau o regulă: să aibă un lucru care presupunea trudă, pentru a-și folosi puterile și a face experiența luptei. Lucru săvîrșit era schimbat în fiecare an.
-Cine nu are timp, acela nu avea cînd să se plictisească din pricina trîndăviei; nu va avea totodată nici primejdie la care sunt supuși trîndavii. Un singur lucru doar trebuie să-l îndepărteze, anume: neliniștea sufletească. Și eu cred că este ușor să atingi acest lucru dacă nu alergi după multe treburi, ci faci cu toată atenția doar ceea ce presupune mersul lucrurilor să faci… Cine are această atenție, acela întotdeauna numai un singur lucru va și avea în suflet, fără să se chinuie din pricina altora. După ce a făcut un lucru, se ia de altul și tot așa pînă cînd va închide ochii să doarmă. Și așa în fiecare zi. Nici o îngrămădire de treburi nu va vedea sufletul și astfel nu se va chinui. Întotdeauna va avea de făcut numai un singur lucru înaintea feței Domnului.
Sursa: ”Sfaturi înțelepte”, Sfîntul Teofan Zăvorîtul, pag. 183-184.