La ce folosesc postul și pocăința? Pentru ce ne străduim să le facem? Ele ne pot curăța de păcate, ne dau liniște sufletească, ne pot duce la unirea cu Dumnezeu, la dobîndirea constiinței de fii ai lui Dumnezeu, ne dau îndrăznire înaintea Domnului. Iată deci că avem de ce să ținem postul; și de ce să ne spovedim cu inima curată! Lucrînd acestea, cubună credință, căpătăm nepretuită răsplată. Cîțli dintre noi nutresc oare sentimentul dragostei filiale față de Dumnezeu? Cîți dintre noi oare L-ar putea chema pe Dumnezeu, Tată ceresc, zicînd-I cu îndrăznire fără de osîndă Tatăl nostru! Oare nu se întîmplă tocmai altminteri: din inimile noastre nu se înalță glas de fii, fiindcă sunt înăbușite de deserticiunile acestei lumi, nu se pot dezlega de lucrurile si desfătările ei? Cerescul Tată nu este oare departe de inimile noastre? Oare nu s-ar cuveni să ni-L închipuim mai degrabă pe Dumnezeu ca pe Cel ce ar trebui să ne pedepsească, deoarece l-am părăsit, ducîndu-ne intr-o țară îndepărltată? Așa ar trebui să fie, fiindcă toți merităm dreapta-l mînie și pedeapsă pentru păcatele noastre, dar cu totul rninunat este că El se arată față de noi îndelung-răbdător, ci nu ne taie ca pe smochinul neroditor. Să ne grîbim cu pocăintă si cu lacrimi a-L ruga să ne fie milostiv. Să ne regăsim pe noi înșine, și ne privim cu asprime inima și să-i descoperim necurăția, din pricina multor gunoaie care nu lasă să între ea darul dumnezeiesc; ăi recunoaștem că suntem morti cu duhul.
Sursa: Sfântul Ioan de Kronstadt, ”Viaţa mea în Hristos”, pag. 6
