Privegherea si rugaciunea sunt doua arme cu care sufletul se înaripeaza. Rugaciunea încalzeste inima, inima încalzeste sufletul, sufletul pazeste mintea, iar mintea pazita, cum spunea parintele Staniloae, poate sa urce pe multimea faptelor bune si, când întâlneste norul Duhului Sfânt chemat prin rugaciune, ea se rapeste si nu mai gândeste omeneste. Sfântul Apostol Pavel consemneaza: “Nu stiu daca am fost în trup sau în afara de trup, dar stiu ca am fost rapit pâna la al treilea cer, unde ochiul n-a vazut, mintea nu pricepe, urechea nu poate sa auda si limba nu poate sa vorbeasca“. Mântuitorul spune clar în Evanghelie: “Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide, cautati si veti afla“. A cauta înseamna a te ruga, a bate înseamna a te ruga, a insista înseamna a te ruga; si avem pilda din Evanghelie în care acea femeie a sâcâit atât de mult pe judecator, pâna i-a facut dreptate. Si tot în Sfânta Scriptura e consemnat: “Daca stiti ce cereti când va rugati, si ce vreti, veti primi si veti avea“. Ca dovada, credinta numai cât un sâmbure de mustar e în masura sa mute muntii. Este o esenta a Sfintei Li turghii care spune clar ca noi însine si unii pe altii si viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam; sa-I dam viata nu prin altceva, decât prin rugaciune. – Care este cauza pentru care multi crestini se roaga foarte rar sau nu se roaga deloc? – Ati pus o întrebare esentiala. În tara noastra vom întâlni crestinii de rutina, care sunt alcatuiti din masele de tineri, batrâni si copii, oameni cu experienta, oameni cu viata sau cu traire mai putin duhovniceasca, fara contact cu realitatea si trairea Bisericii. Înainte de a raspunde la întrebarea “De ce nu se roaga crestinii?“ trebuie sa întelegem de ce ar trebui sa se roage crestinii, care este esenta si folosul rugaciunii. Unii nu înteleg rostul rugaciunii. Ei considera rugaciunea ca o plaga pe care trebuie sa o primeasca din partea Bisericii, sau ca pe o obligatie, asa cum întrun serviciu trebuie sa lucrezi anumite ore. Ei considera ca rugaciunea le fura din timpul liber ori ca este un lucru în plus, care-i oboseste. Crestinii nu se roaga din mai multe motive. – Care sunt acelea? – Dupa învatatura Sfintilor Parinti, sunt cei trei mari uriasi: uitarea, lenea si nepasarea. Si as continua eu cu amânarea sau dorinta de a face o fapta buna, dar mai târziu sau altadata, cu neobisnuinta de a te ruga si cu lipsa trairii în rugaciune. Rugaciunea este permanenta co municare cu Dumnezeu. Ca un om sa se poata ruga trebuie sa-L simta efectiv pe Dumnezeu. Am întâlnit foarte multe cazuri, mai ales la spovedanie, când persoane în vârsta sau per soane care au mers de o viata la biserica mi-au spus urmatoarele: “Parinte, sa nu credeti ca daca eu ma rog si stiu ce fac. Eu fac asta din obligatie, asa cum se citeste o poezie. N-am facut nici o data rugaciune pentru ca mi-ar placea sa ma rog. Fac asa, pentru ca asa este traditia, sa ma rog.“ Si întrebarea mea, atunci, a fost asa: “Dar mata stii ce înseamna Sfânta Liturghie? Stii pentru ce vii duminica la biserica?“ “Nu stiu!“ “Dar ce-a facut Hristos ca sa poata sa te mântuiasca? Ia spune-mi mata, asa, cu cuvintele matale, la cei saizeci si doi de ani pe care îi ai.“ “Parinte, ca sa fiu sincer, eu nu stiu, eu stiu ca duminica se trag clopotele si e slujba si trebuie sa fiu în biserica.“ “Si ce auzi cât stai în biserica?“ “Cânta parintele acolo si strana.“ “Si ce cânta?“ “Nu stiu!“ “Dar când stai în biserica si te rogi, ce asculti?“ “Pai, ce spune acolo.“ Am primit un raspuns foarte neclar, adica nici macar nu a pomenit Crezul, Fericirile, care sunt text din Sfânta Evanghelie, sau macar un stih din Sfânta Liturghie. Iata neatentia, ignoranta fata de ceea ce exprima Biserica în duhul rugaciunii.
Va urma
