Risipitorul fiu sunt, Doamne, eu,
Împătimit de grijile lumeşti.
Şi-acum Te caut, Domn şi Dumnezeu –
Te-am părăsit, să nu mă părăseşti!
M-am lenevit să fiu ascultător
Şi-n gol am cheltuit averea mea,
C-apoi de foamea ce-a venit să mor –
La cer greşit-am şi-naintea Ta!
În desfrânări viaţa-am petrecut –
De setea curăţiei mă sufoc,
Din calea dragostei m-am abătut –
Fără iubire, Doamne, ard în foc.
Pe drumul larg mândria m-a adus –
Şi-atât de-ngustă calea e spre cer,
La răsărit viaţa mi-a apus –
Să reânvii, numai prin Tine sper.
Am dat mărgăritarele la porci,
Iar azi din hrana lor mă rog să iau,
De câte ori voit-ai să mă-ntorci
Păcatele-nainte mi-o luau.
De Tine m-am ferit ca să vorbesc
Şi sfatul Tău în vânt l-am risipit,
M-am ruşinat cu Tine să trăiesc
Şi-acum mă ruşinez că n-am dorit.
Mereu Te-am pălmuit şi Te-am minţit
Şi toate simple mi-au părut a fi,
O dată jidovii Te-au răstignit,
Iar eu, nebunu,-n fiecare zi.
Un Iudă-i prea frumos să mă numesc,
Nici vrednic nu-s de-aţi zice Dumnezeu,
Câţi ticăloşi prezenţa nu-Ţi cinstesc
Şi dintre-aceştia cel dintâi sunt eu.
De câte ori în vise Te-am avut
Şi de pe cruce îmi şopteai spre drum:
Priveşte, pentru tine, ce-am făcut
Şi pentru Mine tu ce faci acum?
Ţi-am ars frumseţea limpedei priviri –
Amar şi zbucium în simţirea Ta.
Grăbeşte-Te şi-mi intră-n amintiri,
Să nu mă prinzi în necredinţa mea.
Nu mai îndur că Te-am lăsat străin,
N-am clipele la care am ţinut
Şi din cetate toţi m-alungă. Vin…
Mă lasă să o iau de la-nceput!
Şi să sărut pământul, şi să cânt,
Căci inima-mi doreşte-a Te primi,
Să fiu curat la suflet şi în gând,
Să ştiu curat şi trupul a-mi păzi.
Să gust şi eu din fierea ce Ţi-au dat,
Să mă adape cu oţet, şi bici
Să-ndure corpul meu cel necurat,
Să intru-n slava Ta cu cei mai mici.
Să mor în rane şi legat la mâini,
Şi la picioare să mă văd bătut,
Să plâng şi eu, cum Tu şi-acum suspini
De-atâta rău, cum nu s-a mai văzut.
…Târziu, dar am văzut că nu-s nimic
Şi simt că vii-n întâmpinarea mea.
Întinde-mi mâna, vreau să mă ridic,
Risipitorul fiu sînt, vreau să zic,
Primeşte-mă, Te rog, în casa Ta!
Prot. Nicolae Jelihovschii
1992
