Îndemnuri la răbdare.

Dragii mei, acum cind ne aflam în plină carantină și ne este greu, frică, tristețe vreau să vă îndemn pe toți creștinii să apelăm la Domnul cu ferbinte rugăciune, dar să dăm dovadă și de RĂBDARE, cred că de asta avem nevoie mai mult acum. Cu nimic nu ne întîlnim nai des în viață, decît cu nenorocirile și suferințele. Ce să facem, cum să ne apărăm de urgia care ne atacă? Nu altfel decît cu răbdarea creștinească. Însă răbdarea nostră deseori este cu totul fără voia noastră. Noi nu răbdăm, dar suferim și, pe deasupra, mai cîrtim, ne mîhnim. Aceasta poate fi numită mai degrabă lașitate, dar nu răbdare în înțelesul creștin al acestui cuvînt. Vreau să zic, că nu asemenea răbdare ne cere sfînta noastră credință. Ea ne cere, dragii mei răbdare ca pe o faptă bună, pe care o îndurăm în numele lui Iisus Hristos, care a îndurat chinuri și moarte pe cruce pentru mîntuirea noastră. Aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere cineva întristări, pe nedrept, cu gîndul la El, căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi (1 Petru.II, 19, 21)  Fără răbdare nu este nici o faptă, iar fără faptă nu este virtute, nici mîntuire, căci împărăția cerurilor se ia prin străduință ( Mat. XI. 12 ) Orice virtute cere unele lipsuri, trude și, prin urmare, cere răbdare. Fraților! Să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, Începătărul și plinitorul credinței. Chiar dacă nu putem frecventa biserica în aceste zile grele care sau lăsat peste toată lumea să facem o biserică mică în casele noastre, să rostim rugăciuni, pricesne, să răsfoim Sfînta Scriptură, și să-I cerm ajutorul, mila și îndurare Domnului Iisus Hristos. Asta ne va scăpa de urgie și ne va îndepărta și de sfîrșitul care babte la usă.