Sfântul Samson, primitorul de străini
Sfântul Samson a trăit cu multe sute de ani în urmă, pe vremea împăratului Iustinian. Sfântul Samson era un om blând şi cu multă credinţă şi dragoste. Era preot, iar credincioşii veneau cu bucurie la biserică, pentru a participa la slujbele sfântului părinte şi pentru a învăţa din lucrurile minunate pe care acesta le povestea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre dragostea Mântuitorului pentru oameni. Dar Sfântul Samson avea şi temeinice cunoştinţe medicale, fiind un doctor vestit pe acea vreme.Odată, Împăratul s-a îmbolnăvit tare grav, zăcând în pat din cauza bolii care îl doborâse. Şi au fost chemaţi toţi doctorii, tămăduitorii şi vracii din împărăţie, dar nimeni nu i-a putut da împăratului sănătatea înapoi. Ba mai mult, toti vorbeau pe şoptite că nu mai are mult de trăit conducătorul lor. Sfântul Samson a fost şi el chemat la palat şi, după ce l-a consultat pe împărat, i-a spus:
– Măria ta, toate sunt în mâna lui Dumnezeu. Eu ştiu leacuri şi doctorii care să-ţi aline suferinţa, dar Dumnezeu este Vindecătorul tuturor relelor. Roagă-te împreună cu mine şi Milostivul Dumnezeu se va îndura şi te va face iar sănătos, iar atunci când vei fi din nou în putere, să-ţi conduci supuşii cu dreptate şi frică de Dumnezeu, şi să nu uiţi de minunea pe care Dumnezeu o face astăzi cu tine, măria ta!
Şi chiar aşa a şi fost-Împăratul Iustinian s-a vindecat cu ajutorul sfântului, datorită rugăciunilor şi priceperii sale.
Dar Sfântul Samson a rămas în amintirea credincioşilor nu pentru minunile pe care le-a săvârşit, nici pentru învăţăturile alese propovăduite de el, ci mai ales pentru inima sa bună, căci sfântul era cel mai primitor om din întreaga cetate. Ori de câte ori întâlnea pe uliţă vreun străin ostenit de drum, sau vreun om sărman, flămând şi obosit, sfântul îl poftea imediat în chilia sa modesta şi îl ospăta cu ce putea şi el. Era cea mai buna gazdă, căci îi primea pe toţi cu inima deschisă, având pentru fiecare o vorbă bună. Iar această mare calitate a sa, aceea de a fi bun şi milostiv chiar şi cu cei străini, pe care nu îi cunoaşte, este mai frumoasă decât orice minune şi înseamnă mai mult decât o sută de învăţături. De aceea Sfântul Samson este numit şi astăzi „primitorul de străini”.
