Troparul la Naşterea după Trup a Domnului Iisus Hristos
Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învătat să se închine Tie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Tie. … şi al Născătoarei de Dumnezeu Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţa naşte şi pământul peşteră, Celui neapropiat, aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.


Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos – la patruzeci de zile de la Naşterea Domnului, pe 2 februarie/15februarie, când Fecioara Maria s-a dus la templul din Ierusalim cu Pruncul, pentru a respecta Legea Veche. Acest praznic are înainteprăznuirea pe 1/14 februarie şi odovania pe 9/22 februarie. La templu, Iisus a fost în-tâmpinat de dreptul Simeon, căruia un înger îi promisese că nu va muri până când nu va ţine în braţe pe Mântuitorul lumii. De bucurie, Simeon a cântat şi s-a rugat Pruncului, cântarea lui fiind şi acum rostită la slujba Vecerniei („Acum slobozeşte…”).
Troparul la Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine au răsărit Soarele dreptăţii Hristos Dumnezeul nostrum, luminând pre cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai purtat în braţe pre slobozitorul sufletelor noastre cel ce neai dăruit nouă şi învierea.

Buna Vestire (sau Blagoveştenia, cum se mai numeşte în popor, cu vechiul termen slavonesc) e o sărbătoare cu dată fixă (25 martie/ 7 aprilie), de la care începe să curgă perioada de 9 luni – până la Craciun – cât Maria L-a purtat în pântece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescută în Templu până la 15 ani şi apoi dată în tutelă dreptului Iosif (căci părinţii ei muriseră între timp), a fost aleasă de Dumnezeu şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaânalt se va chema…” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurându-se în sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicând: „Iată roaba Domnului! Fie mie dupa cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Şi Arhanghelul l-a vestit în vis şi pe Iosif (tutorele şi logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar în grijă) de zămislirea şi naşterea cea minunata: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt…” (Matei 1, 20).
Troparul Bunei Vestiri gl. al 4-lea
„Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face şi Gavriil harul îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i cântăm: Bucură-te cea plina de har, Domnul este cu tine !„
Condacul Bunei Vestiri, gl. al 8-lea
„Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi; ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică, pururea Feceoară!„

Schimbatu-Te-ai la fată, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; stralucească şi nouă, păcătoşilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Tie.
… şi Condacul
În munte, Te-ai schimbat la fată, Hristoase Dumnezeule, şi pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, au înteles că, dacă Te vor vedea răstignit, să cunoască Patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască, că Tu eşti cu adevărat raza Tatalui.

Maica Domnului este cea mai înaltă sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei. Este o sărbătoare pregătită, precum se ştie, printr-un post de două săptămâni. În Sfânta Scriptură, nu aflăm nimic despre moartea Maicii Domnului. În schimb, cântările şi imnele de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii ne vestesc adevărata tradiţie a Bisericii în această privinţă:
Când a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, să ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai înainte, a făcut-o să cunoască, printr-un înger, mutarea ei de pe pământ la viaţa cea cerească. Deci, înştiinţându-se Născătoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, şi s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor, ca să se roage.
S-a întors, apoi, acasă şi a pregătit toate cele de îngropare, încredinţând, pe vecine că, mutându-se în ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toată lumea o va cerceta şi o va ocroti. Şi a împărţit văduvelor sărace veşmintele sale. Şi a luat, apoi, iertăciune de la toţi şi, culcându-se pe pat, a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi pentru vieţuirea în pace. Şi, binecuvântând pe toţi cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. Şi multe vindecări s-au împărţit tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei.
Şi, s-a făcut, atunci, tunet mare şi au venit de la marginile lumii, ca pe nişte nori, toţi Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Şi, începând Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul şi au petrecut, până la mormânt, trupul cel primitor de Dumnezeu. Şi, sosind în satul Ghetsimani şi aşezând în mormânt trupul Maicii Domnului, Apostolii au zăbovit, acolo, încă trei zile, aşteptând pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca rânduială, lipsea.
Şi, sosind, Toma Apostolul era întristat, că nu se învrednicise să vadă, şi el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca şi ceilalţi Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obşte, mormântul, pentru el. Şi, dacă s-a deschis, s-au minunat, că au aflat mormântul fără sfântul ei trup şi era numai giulgiul lăsat, ca mângâiere şi mârturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.
Pe scurt, după credinţa Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi proslăvit, a fost mutată, cu trup cu tot la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei, ca Mântuitorul. Şi acolo se roagă de-a pururi pentru noi. Să avem mare încredere în rugăciunea ei, că ea singură poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamă unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slavă!
Troparul Adormirii Maicii Domnului gl. 1
Întru Naştere Fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbaveşti din moarte, sufletele noastre.
Condacul Adormirii Maicii Domnului gl. 2
Pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce este în rugcăiuni şi în folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.
ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Este drept, ştirile Bisericii privind sărbătoarea de astăzi nu se întemeiază pe Scriptura canonică, ci în întregime numai pe Tradiţia Bisericii, dar pentru acesta, ea nu este mai puţin îndreptăţită. Astfel, din Tradiţie ştim că părinţii Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana; tot din Tradiţie ştim că erau sterpi şi că erau în vârstă. În sfârşit, din Tradiţie, de asemenea, aflăm că ei doreau totuşi, aprig, un copil şi că Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor, lacrimilor şi frângerilor inimii părinţilor ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune. Un copil cu o chemare dumnezeiască pe umeri: chemarea de a fi mama care a dat trup de om lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Şi aşa a venit pe lume aceea ce a fost, este şi va fi, fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernica ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica îndumnezeirii şi mântuirii noastre a tuturora, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât Serafimii, căreia, rugându-ne, îi zicem: „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin”.
Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnica.
… şi Condacul
Ioachim şi Ana din defăimarea nenaşterii de fii, şi Adam şi Eva din stricăciunea morţii s-au izbăvit, Preacurată, prin sfânta naşterea ta. Aceasta o prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşelilor izbăvindu-se când striga către tine: Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu şi hrănitoarea Vieţii noastre.
ACATISTUL NAŞTERII MAICII DOMNULUI

– Aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Cel ce Te-ai înalţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruinţa asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Intrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea. Fiindcă s-a făcut aceasta într-nu chip minunat şi este înainte-mergătoare a marii şi minunatei taine a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără sa nască prunc, ruga împreună cu bărbatul sau Ioachim pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc, şi făgăduindu-se că, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea şi împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oara a lui Adam cel căzut şi a sculării şi a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stăpâna de Dumnezeu Născătoare Maria.
Astăzi înainte însemnarea buneivoinţe a lui Dumnezeu, şi propovăduirea mântuirii oamenilor. În biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arăta, şi pe Hristos, tuturor mai’nainte îl vesteşte. Acesteia şi noi cu glas mare să-i strigăm: Bucură-Te, Plinirea rânduielii Ziditorului.
Preacurată Biserică a Mântuitorului; cămara cea de mult preţ şi Fecioară; sfinţită vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului. Împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu: „aceasta este cortul cel ceresc.”
ACATISTUL INTRĂRII ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI