După rânduiala Bisericii noastre Ortodoxe, cea de-a V-a Duminică din Postul Mare este marcată de frumoasa învățătură, ce ne îndeamnă la pocăință, învățătură întărită nu doar de cuvinte, ci mai ales de exemplul vieții Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca.
Posibilitatea de a săvârși imposibilul, ridicarea plină de forță a Sfintei Cuvioasei Maria Egipteanca care, dintr-un uriaș al păcatului a devenit „un uriaș” al virtuților, minunează, chiar după atâtea secole, ca de altfel și Evanghelia rânduită de Sfinții Părinți pentru a se citi în această zi. Cererea nesăbuită a Apostolilor, cât și răspunsul Mântuitorului și cu toate învățăturile ce le putem trasa din această Evanghelie uimesc mintea și cugetul nostru prin profunzimea ideilor:
„În vremea aceea, luând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple, zicând: Iată, ne ducem sus în Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat căpeteniilor preoţilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor, care-L vor batjocori şi-L vor bate şi-L vor scuipa şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Atunci au venit la dânsul Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, şi I-au zis: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Şi Iisus i-a întrebat: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au spus: dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi unul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care-l beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Iisus le-a zis atunci: Paharul pe care Eu îl beau, cu adevărat îl veţi bea, şi cu botezul cu care Mă botez, vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea, nu-Mi este îngăduit să dau decât acelora pentru care s-a rânduit. Când au auzit ceilalţi zece, au început să fie mânioşi pe Iacov şi pe Ioan. Iar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care dintre voi va vrea să fie mai mare să fie slujitorul vostru. Şi care va vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul tuturor, pentru că şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa preţ de răscumpărare pentru mulţi.”
După cum am văzut din textul Sfintei Scripturi, această cerere a fraţilor Iacob şi Ioan a trezit mânie şi invidie în ceilalţi ucenici ai lui Iisus. Voind să le mute gândirea de la slava deşartă la suferinţa pătimirilor pentru credinţă, Iisus Hristos îi întreabă pe cei doi fraţi: „Puteţi voi oare să beţi paharul pe care-l beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” Iar ei, neînţelegând bine la ce se referă El, au răspuns cu entuziasm: Putem! Atunci Iisus le-a profeţit că, într-adevăr, ei vor bea paharul pe care-l va bea El şi se vor boteza cu botezul cu care Se va boteza El, şi anume vor primi botezul suferinţelor şi paharul morţii (Sfântul Iacob va fi decapitat cu sabia de către regele Irod, iar Sfântul Ioan va fi exilat în insula Patmos de către împăratul roman Domiţian). Paharul suferinţei şi botezul sângelui despre care vorbeşte Mântuitorul Iisus Hristos ucenicilor Săi prefigurau, de fapt, Taina săptămânii Sfintelor Patimi sau Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea, Biserica a rânduit să menţină lectura veche din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu, care prevesteşte Pătimirile viitoare ale Mântuitorului, Răstignirea şi Moartea Sa, dar şi Învierea Sa.













