Pe mulți îi vedem primind Trupul lui Hristos fără pregatire, din obicei, iar nu așa precum se cade, după lege, a-L primi, în Sfîntul post și în ziua de Paști, cu gîndul și cu mintea curată. Că se cade să păzim Sfîntul post întru nevinovăție și să ne curățim cugetul, și așa, să ne împărtășim. Pentru că, cel necurat nu este vrednic să primească, de pe Sfînta Masă, Trupul lui Hristos. Să înțelegi, dar, că, cei de demult, care se împărtășeau Jertfelor, de multă frică aveau trebuință și se curățeau mai întîi. Iar tu primești, cu spurcate mîini și buze, fără de nici o frică, Trupul și Sîngele lui Hristos, pe Cel de Care iîgerii se cutremură. Vremea o aștepți, dar osteneala o treci cu vederea. Pe împăratul cel pămîntesc nu îndrăznești să-l săruți cu buze necurate, pentru că de ocară îi este lui acest lucru. Apoi, leneșule, oare, cum poți să săruți, așa, pe Împăratul Ceresc ? Au nu auzi, pe propovăduitorul Ceresc, zicînd: „Cei chemați, ieșiți și cei care sunt întru nepocăintă, să nu îndrăznească!”
Drept aceea, mulți primesc această dumnezeiască Jertfă, o dată pe an, iar unii de două ori, iar alții, de multe ori. Dar cuvîntul nostru nu este numai către aceștia din urmă, ci și către cei ce stau în pustie, fiindcă aceștia o dată pe an se împărtășesc, iar, de multe ori, și după doi ani. Atunci, dar, în care chip să se primească sfînta Jertfă? Oare, că cei care, o dată pe an sau mai rar, se împărtășesc, sau că acei ce de multe ori primesc Trupul și Sîngele lui Hristos? Ci, așa să știți, că aceia ce au cugetul curat și dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea să se apropie. Iar, de nu sunt așa, atunci, niciodată să nu se împărtășească. Dar, oare, pentru ce? Pentru că, spre Judecata lor, o primesc, și spre osînda și spre pedeapsă și chin. Căci cela ce va mînca Pîinea aceasta și va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul și de Sîngele Domnului. Pentru aceea, și preotul, mai înainte rostește: „Sfintele sfinților”, de este, adică cineva dezlegat de păcate, să se apropie, cu frică de Dumnezeu, cu credință, cu nadejde și cu dragoste.
Sfîtul Ioan Damaschin
